sparanghel definitie

sparángă (nord) f. și sparánghel (sud.) m. ca plantă și n. ca marfă (ngr. sparángi, d. vgr. aspáragos; lat. aspáragus, it. spáragio, fr. asperge, germ. spargel). O plantă liliacee care se mănîncă opărită. Partea eĭ subterană se întrebuințează în med. contra idropiziiĭ, gălbenăriĭ ș. a. (aspáragus officinális). substantiv masculinsparangă

SPARÁNGHEL s. m. Plantă erbacee legumicolă cu rădăcini cărnoase și cu frunze nedezvoltate, asemănătoare unor solzișori, cultivată pentru lăstarii ei tineri, foarte gustoși (Asparagus officinalis). – Din ngr. sparánghi. substantiv masculinsparanghel

sparánghel (-li), s. m. – Plantă leguminoasă (Asparagus officinalis). – Var. Bucov. sparangă; Trans. spergă, sperghe. Mr. spăragă. Ngr. σπαράγγι, din gr. ἀσπάραγος, cf. bg. sparangi, alb. spërëng, pol. szparag, mag. spárga (› Trans. spergă). substantiv masculinsparanghel

sparanghel s. m. sg. (er.) penis. substantiv masculinsparanghel

sparánghel s. m. substantiv masculinsparanghel

sparanghel m. plantă bună de mâncat când e tânără (Asparagus). [Mold. sparangă = gr. mod. SPARÁNGHI]. substantiv masculinsparanghel

SPARÁNGHEL s. m. Plantă erbacee leguminoasă cu rădăcini cărnoase și cu frunze nedezvoltate, asemănătoare unor solzișori, cultivată pentru lăstarii ei tineri, foarte gustoși (Asparagus officinalis). – Din ngr. sparánghi. substantiv masculinsparanghel

a zbârli sparanghelu’ / toroipanul expr. (pop.) a avea o erecție. substantiv masculinazbârlisparanghelu

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluisparanghel

sparanghel  substantiv masculin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular sparanghel sparanghelul
plural sparangheli sparanghelii
genitiv-dativ singular sparanghel sparanghelului
plural sparangheli sparanghelilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z