spaniol definitie

SPANIÓL, -Ă I. adj., s. m. f. (locuitor) din Spania. II. s. f. 1. limbă romanică vorbită în Spania și în toate țările Americii Centrale și de Sud, cu excepția Braziliei. 2. un fel de eșarfă care acoperă capul femeilor spaniole. (după fr. espagnol, it. spagnolo) substantiv masculin și femininspaniol

spaniól (-lă), adj. – Care ține de Spania sau de locuitorii ei. It. spagnuolo. – Der. spaniolesc, adj. (spaniol); spaniolește, adv. (în spaniolă); spancă, s. f. (varietate de oi provenind din Spania), din rus. španka. substantiv masculin și femininspaniol

spaniól (-ni-ol) adj. m., s. m., pl. spanióli; adj. f., s. f. spaniólă, pl. spanióle substantiv masculin și femininspaniol

*spaniól, -ă adj. (fr. Espagnol, it. Spagnuolo, sp. Español). Locuitor din Spania saŭ originar de acolo. Adj. Al Spaniiĭ saŭ al Spaniolilor. – Și Isp—. substantiv masculin și femininspaniol

SPANIÓL, -Ă, spanioli, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Spaniei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Spaniei sau spaniolilor (1), referitor la Spania ori la spanioli; spaniolesc. ♦ (Substantivat, f.) Limba vorbită de spanioli (1). [Pr.: -ni-ol] – Din fr. espagnol, it. spagnolo (după Spania). substantiv masculin și femininspaniol

spaniol(esc) a. ce ține de Spania sau de Spanioli. substantiv masculin și femininspaniolesc

tréstie-spaniólă (plantă) (-ti-e-, -ni-o-) s. f., art. tréstia-spaniólă, g.-d. tréstii-spanióle, art. tréstiei-spanióle substantiv masculin și feminintrestie-spaniolă