SPADASÍN, spadasini, s. m. 1. Persoană care luptă înarmată cu spada. ♦ Persoană căreia îi place să se dueleze; duelgiu; p. ext. ucigaș. 2. Sportiv specializat în probele de spadă (2). – Din fr. spadassin. substantiv masculinspadasin
SPADASÍN s.m. Luptător cu spada. ♦ Amator de dueluri; duelgiu; ucigaș plătit; persoană cu porniri războinice. [< fr. spadassin, cf. it. spadaccino < spada]. substantiv masculinspadasin
SPADASÍN s. m. 1. luptător cu spada. ◊ amator de dueluri. 2. ucigaș plătit; om cu porniri războinice. (< fr. spadassin) substantiv masculinspadasin
spadasín s. m., pl. spadasíni substantiv masculinspadasin
*spadasín m. (fr. spadassin, d. it. spadaccino, d. spada, spadă). Acela care știe bine scrima și (de multe orĭ plătit de altu) caută ceartă ca să-l provocĭ la duel și să te ucidă. substantiv masculinspadasin
SPADASÍN, spadasini, s. m. 1. Persoană care luptă înarmată cu spada. ♦ Persoană căreia îi place să se dueleze; duelgiu; p. ext. ucigaș. 2. Sportiv specializat în probele de spadă (2). – Din fr. spadassin. substantiv masculinspadasin
spadasin m. 1. (în sens bun), luptător: năpraznici șefi de bandă, eroici spadasini AL.; 2. (în sens mai adesea rău), bătăuș: jumătate eroi, jumătate spadasini AL. substantiv masculinspadasin
spadasin substantiv masculin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | spadasin | spadasinul |
plural | spadasini | spadasinii | |
genitiv-dativ | singular | spadasin | spadasinului |
plural | spadasini | spadasinilor |