reduceri si promotii 2018
Definitie spârcuit - ce inseamna spârcuit - Dex Online

spârcuit definitie

SPÂRCUÍ, spârcuiesc, vb. IV. Tranz. (Înv. și reg.) A rupe în bucăți; a sfâșia, a sfârtica, a ciopârți. ♦ A distruge, a nimici; a pune pe fugă, a risipi, a împrăștia. ♦ Refl. A evacua fecalele în mici cantități (și des). [Prez. ind. și: spấrcui] – Spârc + suf. -ui. verb tranzitiv spârcui

spârcuí (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. spârcuiésc, imperf. 3 sg. spârcuiá; conj. prez. 3 să spârcuiáscă verb tranzitiv spârcui

spârcuì v. 1. a risipi, a împrăștia (sens ieșit din uz); 2. a sfâșia, vorbind de fiare. [Cf. ceh. SPRHATI, a o lua la fugă; pentru raportul logic între cele două sensuri, v. sparge]. verb tranzitiv spârcuì

SPÂRCUÍ, spârcuiesc, vb. IV. Tranz. (înv. și reg.) A rupe în bucăți; a sfâșia, a sfârtica, a ciopârți. ♦ A distruge, a nimici; a pune pe fugă, a risipi, a împrăștia. ♦ Refl. A evacua fecalele în mici cantități (și des). [Prez. ind. și: spârcui] – Spârc + suf. -ui. verb tranzitiv spârcui

spî́rcuĭ și -ĭésc, a -ĭ v. tr. (cp. cu spîrcîĭ și sfîrtic). Est. Sfîrtic, sfîșiĭ: lupu a spîrcuit oile. Fig. Nimicesc cu furie. – În Maram. a spărtica. verb tranzitiv spîrcuĭ

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului spârcuit

spârcuit   masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular spârcuit spârcuitul spârcui spârcuita
plural spârcuiți spârcuiții spârcuite spârcuitele
genitiv-dativ singular spârcuit spârcuitului spârcuite spârcuitei
plural spârcuiți spârcuiților spârcuite spârcuitelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z