reduceri si promotii 2018
Definitie spârcui - ce inseamna spârcui - Dex Online

spârcui definitie

SPÂRCUÍ, spârcuiesc, vb. IV. Tranz. (Înv. și reg.) A rupe în bucăți; a sfâșia, a sfârtica, a ciopârți. ♦ A distruge, a nimici; a pune pe fugă, a risipi, a împrăștia. ♦ Refl. A evacua fecalele în mici cantități (și des). [Prez. ind. și: spấrcui] – Spârc + suf. -ui. verb tranzitiv spârcui

spârcuí (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. spârcuiésc, imperf. 3 sg. spârcuiá; conj. prez. 3 să spârcuiáscă verb tranzitiv spârcui

spârcuì v. 1. a risipi, a împrăștia (sens ieșit din uz); 2. a sfâșia, vorbind de fiare. [Cf. ceh. SPRHATI, a o lua la fugă; pentru raportul logic între cele două sensuri, v. sparge]. verb tranzitiv spârcuì

SPÂRCUÍ, spârcuiesc, vb. IV. Tranz. (înv. și reg.) A rupe în bucăți; a sfâșia, a sfârtica, a ciopârți. ♦ A distruge, a nimici; a pune pe fugă, a risipi, a împrăștia. ♦ Refl. A evacua fecalele în mici cantități (și des). [Prez. ind. și: spârcui] – Spârc + suf. -ui. verb tranzitiv spârcui

spî́rcuĭ și -ĭésc, a -ĭ v. tr. (cp. cu spîrcîĭ și sfîrtic). Est. Sfîrtic, sfîșiĭ: lupu a spîrcuit oile. Fig. Nimicesc cu furie. – În Maram. a spărtica. verb tranzitiv spîrcuĭ

Sinonime, conjugări si rime ale cuvantului spârcui

spârcui   infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) spârcui spârcuire spârcuit spârcuind singular plural
spârcuind spârcuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) spârcuiesc (să) spârcuiesc spârcuiam spârcuii spârcuisem
a II-a (tu) spârcuiești (să) spârcui spârcuiai spârcuiși spârcuiseși
a III-a (el, ea) spârcuie (să) spârcuiai spârcuia spârcui spârcuise
plural I (noi) spârcuim (să) spârcuim spârcuiam spârcuirăm spârcuiserăm
a II-a (voi) spârcuiți (să) spârcuiți spârcuiați spârcuirăți spârcuiserăți
a III-a (ei, ele) spârcuiesc (să) spârcuiască spârcuiau spârcui spârcuiseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z