sosit definitie

sosí (-sésc, -ít), vb. – 1. A ajunge undeva. – 2. A fi în situația să..., a fi destul să... Ngr. σώνω, aorist ἔσωσα (Miklosich, Fremdw., 126; Cihac, II, 700; Murnu 51; Philippide, II, 733; Pușcariu, Lr., 261), cf. alb. sos, bg. sosa. – Der. sosit, s. n. (venit, ajuns); sositor, s. m. (în ghicitul în bobi, cel care indică o sosire apropiată); nesosință, s. f. (înv., insuficiență). verb tranzitivsosi

sosì v. a ajunge, a veni undeva: bine ai sosit! [Gr. bizantin SÒZO (aorist ESOSA), a veni]. verb tranzitivsosì

sosí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sosésc, imperf. 3 sg. soseá; conj. prez. 3 să soseáscă verb tranzitivsosi

SOSÍ, sosesc, vb. IV. 1. Intranz. A ajunge într-un anumit loc (și într-un anumit moment). ♦ (Despre termene, anotimpuri, intervale) A începe să se desfășoare. ◊ Loc. adv. Pe sosite = pe punctul de a ajunge undeva. ◊ Expr. A-i sosi (cuiva) ceasul (sau veleatul) = a-i veni cuiva timpul să moară. 2. Tranz. (Pop.) A prinde pe cineva fără veste; a surprinde. 3. Intranz. (Rar) A fi în situația să...; a se întâmpla să... – Din ngr. sóso (viit. lui sóno). verb tranzitivsosi

sosésc v. tr. (ngr. sózo și sóno, salvez, sosesc, aor. ésosa). Ajung: ĭ-a sosit moartea. V. intr. Ajung, vin: a sosi la timp la un ospăț. Vechĭ. Ajung, mi se întîmplă: sosi de pierdu tot. Ajung, îs destul: nu-ĭ sosi numaĭ atît. verb tranzitivsosesc

a sosi la țanc expr. a veni la momentul potrivit. verb tranzitivasosilațanc

a-i sosi cuiva ceasul (de pe urmă) expr. a-i veni cuiva timpul să moară. verb tranzitivaisosicuivaceasul

a sosi la spartul târgului expr. a sosi undeva prea târziu, după încheierea evenimentului care interesa. verb tranzitivasosilaspartultârgului