sortire definitie

credit rapid online ifn

SORTÍRE s. f. Acțiunea de a sorti și rezultatul ei. – V. sorti. substantiv femininsortire

sortíre s. f., g.-d. art. sortírii substantiv femininsortire

credit rapid online ifn

SORTÍRE s. f. Acțiunea de a sorti și rezultatul ei. – V. sorti. substantiv femininsortire

SORTÍ, sortesc, vb. IV. Tranz. (În superstiții) A hotărî, a determina soarta cuiva; a ursi, a meni, a predestina. – Din soartă. verb tranzitivsorti

sortí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sortésc, imperf. 3 sg. sorteá; conj. prez. 3 să sorteáscă verb tranzitivsorti

SORTÍ, sortesc, vb. IV. Tranz. (în superstiții) A hotărî, a determina soarta cuiva; a ursi, a meni, a predestina. – Din soartă. verb tranzitivsorti

sortésc v. tr. (d. soartă). Destinez, ursesc, hotărăsc soarta: cum țĭ-a fost sortit, așa aĭ să trăieștĭ ! – Și sorțésc (după sorț). verb tranzitivsortesc

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluisortire

sortire  substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular sortire sortirea
plural sortiri sortirile
genitiv-dativ singular sortiri sortirii
plural sortiri sortirilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z