sorocit definitie

credit rapid online ifn

sorocí (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sorocésc, imperf. 3 sg. soroceá; conj. prez. 3 să soroceáscă verb tranzitivsoroci

SOROCÍ, sorocésc, vb. IV. Tranz. 1. (Pop.) A fixa termenul la care urmează să se efectueze un lucru; p. gener. a hotărî, a fixa. 2. (În superstiții) A ursi, a sorti; a descânta, a meni. – Din soroc. verb tranzitivsoroci

credit rapid online ifn

sorocì v. 1. a chema în judecată: tribunalul va soroci părțile pentru audiența publică; 2. a fixa un termen; 3. fig. a fi ursit: unora le e sorocit să n’aibă parte în lume. verb tranzitivsorocì

SOROCÍ, sorocesc, vb. IV. Tranz. (înv. și pop.) 1. A fixa termenul la care urmează să se efectueze un lucru; p. gener. a hotărî, a fixa. 2. (în superstiții) A ursi, a sorti; a descânta, a meni. – Din soroc. verb tranzitivsoroci

sorocésc v. tr. (d. soroc saŭ vsl. sŭ-ročiti, a se învoi, a conveni; rus. sročitĭ, a soroci). Vechĭ. Azĭ pop. Hotărăsc (fixez) pe ziŭa cutare: a soroci o judecată pe ziŭa de mîne, a soroci părțile pentru judecată. Sortesc, destinez: a ĭ-a fost sorocit. verb tranzitivsorocesc

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluisorocit

sorocit   masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular sorocit sorocitul soroci sorocita
plural sorociți sorociții sorocite sorocitele
genitiv-dativ singular sorocit sorocitului sorocite sorocitei
plural sorociți sorociților sorocite sorocitelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z