soric definitie

șoríc, s.n. – Piele de porc pârlită sau opărită după tăierea animalului. – Cuvânt autohton (Russu 1981); Cf. sor (MDA). substantiv neutrușoric

șoríc n., pl. urĭ și e (pol. skwarek, șoric prăjit, ceh. škvarek, sîrb. čvarak; germ. schwarte. V. șorochină). Mold. Pele [!] de porc cînd e vorba de mîncare: slănină cu șoric, șoric în „carne cu varză”. – În Mold. nord și cĭoric, în Munt. șoricĭ. În Munt. înseamnă și „scîndură plană pe o parte și curbă pe cea-laltă cum se desprinde de la o grindă pe care o facĭ în patru muchĭ”: doŭă șoricĭurĭ. substantiv neutrușoric

ȘORÍC s. n. v. șorici. substantiv neutrușoric

șoric(iu) n. piele de porc pârlit: șoric(iu) de slănină. [Origină necunoscută]. substantiv neutrușoriciu