sorginte definitie

SORGÍNTE s.f. (Liv.) Izvor, sursă (de informații); origine. [Pl. -nți. / < it. sorgente]. substantiv feminin sorginte

SORGÍNTE s. f. izvor, sursă; origine. (< it. sorgente) substantiv feminin sorginte

SORGÍNTE, sorginți, s. f. 1. (Livr.) Izvor, sursă, origine. 2. (Înv.) Izvor de apă. – Din it. sorgente. substantiv feminin sorginte

sorgínte s. f. – Sursă, izvor. It. sorgente. substantiv feminin sorginte

SORGÍNTE, (1) sorginte, s. f., (2) sorginți, s. m. 1. (Livresc) Izvor, sursă de informații; origine. 2. (Înv.) Izvor de apă. – It. sorgente. substantiv feminin sorginte

sorgínte (livr.) s. f., g.-d. art. sorgínții; pl. sorgínți substantiv feminin sorginte

*sorgínte f., pl. țĭ (it sorgente, izvor, d. sórgere, lat. surgere, a izvorî. V. sursă). Rar. Izvor: sorgintea Dunăriĭ, soarele e sorgintea luminiĭ. Fig. Sorgintea uneĭ informațiunĭ. substantiv feminin sorginte

sorginte f. izvor. substantiv feminin sorginte

SORGÍNTE, sorginți, s. f. 1. (Livr.) Izvor, sursă (de informații); origine. 2. (înv.) Izvor de apă. – Din it. sorgente. substantiv feminin sorginte

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului sorginte

sorginte   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular sorginte sorgintea
plural sorginți sorgintele
genitiv-dativ singular sorginte sorginții
plural sorginte sorginților
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z