sorcovit definitie

credit rapid online ifn

SORCOVÍT s. n. Sorcoveală. – V. sorcovi. adjectivsorcovit

sorcovít s. n. adjectivsorcovit

credit rapid online ifn

SORCOVÍT s. n. Sorcoveală. – V. sorcovi. adjectivsorcovit

SORCOVÍ, sorcovésc, vb. IV. Tranz. A colinda, a ura cu sorcova. ♦ Fig. A bate, a lovi. – Din bg. survakam. verb tranzitivsorcovi

sorcoví (-vésc, -ít), vb. – Obicei folcloric de Anul Nou, care constă în a ura noroc atingînd oamenii cu sorcova. Bg. survakum (Conev 170; Candrea; Scriban), de la survaki „Anul Nou”. – Der. sorcovă, s. f. (rămurică împodobită cu flori de hîrtie; femeie împopoțonată), postverbal (după Cihac, II, 354, din sl. sroka „punct”, aluzie la aspectul său mîzgălit; după Tiktin, în relație cu noroc); sorcoveală, s. f. (obicei folcloric de Anul Nou). verb tranzitivsorcovi

sorcovì v. a ura cuiva de Anul-nou, lovind ușor cu sorcova. verb tranzitivsorcovì

sorcoví (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sorcovésc, imperf. 3 sg. sorcoveá; conj. prez. 3 să sorcoveáscă verb tranzitivsorcovi

SORCOVÍ, sorcovesc, vb. IV. Tranz. A colinda, a ura cu sorcova. ♦ Fig. A bate, a lovi. – Din bg. survakam. verb tranzitivsorcovi

sorcovésc v. tr. (d. sorcovă saŭ d. bg. survákam). Ating cu sorcova urînd fericire. Fig. Iron. Bat, cĭomăgesc. – Și -văĭesc. verb tranzitivsorcovesc

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluisorcovit

sorcovit  adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular sorcovit sorcovitul sorcovi sorcovita
plural sorcoviți sorcoviții sorcovite sorcovitele
genitiv-dativ singular sorcovit sorcovitului sorcovite sorcovitei
plural sorcoviți sorcoviților sorcovite sorcovitelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z