Alege sensul dorit: sor -invariabil sor -substantiv masculin

sor definitie

credit rapid online ifn

SOR s.m. (Bot.) Grup de sporangi situați pe dosul frunzei de ferigă. [< fr. sore, cf. gr. soros – grămadă]. invariabilsor

SOR s. m. grup de sporangi pe dosul frunzelor, la ferigi. (< fr. sore) invariabilsor

credit rapid online ifn

SOR s.m. (Bot.) Grup de sporangi situați pe dosul frunzei de ferigă. [< fr. sore, cf. gr. soros – grămadă]. substantiv masculinsor

SOR s. m. grup de sporangi pe dosul frunzelor, la ferigi. (< fr. sore) substantiv masculinsor

sor (-ruri), s. n. – Piele rasă de porc. Origine incertă. Probabil trebuie admisă o formă vulgară sūs, *sūris „porc”, (în loc de sūs, suis), ca mus, mūris, ōs, ōris etc. Der. din lat. *sūbĕr „plută” (Candrea; Scriban) nu pare posibilă. Se folosește în Tran. și Maram.Der. șorici (var. șoric, Mold. cioric(i), Banat sor()lic), s. n. (piele rasă de porc), care trebuie să provină din lat. vulgară suericulum, cuvînt ce apare în notele tironiene, fără explicație, între diferitele feluri de produse porcine (după Cihac, II, 341, din pol. skwarek, sb., cr. čvarek „jumări”; după Graur 188, din țig. čor „barbă”). substantiv masculinsor

sor, -uri, s.n. – Șoric (de porc). – Cf. lat. solum „talpă” (MDA). substantiv masculinsor

2) sor n., pl. inuz. urĭ (cp. cu lat. suber, plută, coajă de stejar). Trans. Maram. Șoric, șoricĭ. substantiv masculinsor

1) sor, V. soră. substantiv masculinsor

sor pop. soră: căzu într’o amorțeală sor cu moartea ISP. substantiv masculinsor

SOR1 s. f. v. soră. substantiv masculinsor

SOR2, sori, s. m. (Bot.) Grupare de sporangi situată pe fața inferioară a frunzelor la ferigi. – Din fr. sore. substantiv masculinsor

sóră și (rar) suróră, pl. surorĭ și (vechĭ) sororĭ (lat. sŏror, de unde vine și vechea formă soru, ĭar suroră, din ac. sororem saŭ refăcut din pl. sorores; it. suora dim. sorella; sic. soru, pv. sor, fr. soeur. V. surată). Fiică a aceluĭașĭ tată și a aceleĭașĭ mame saŭ (dacă e vitrigă) numaĭ al unuĭa din eĭ față de altă soră saŭ de un frate. Epitet prietenesc adresat uneĭ femeĭ: adevărat să fie, soro ? Titlu dat uneĭ călugărițe înainte de a fi numită „maĭcă„: sora Metania. Soră de caritate, îngrijitoare de bolnavĭ saŭ de rănițĭ. Soră de lapte, fată care a supt de la aceĭașĭ doĭcă de la care a supt și alt copil. Cele noŭă surori, muzele. Fig. Înrudit, asemenea: muzica e soră cu poezia. A mînca o bătaĭe soră cu moartea, a suferi o bătaĭe cruntă. – Vechĭ, azĭ vest și sor (din nom. soror) și soru-. În soru-mea, soru-ta, soru-sa și sor-mea, sor-ta, sor-sa, ĭar dacă ce consinderă eliziune din soră, atuncĭ se poate scrie sor’mea, sor’ta, sor’sa, ca și sor cu orĭ sor’cu. substantiv masculinsoră

sor-cu-fráte m. (V. sor 1). Vest. Scrab. substantiv masculinsorcufrate

sor-cu-frate f. plantă cu florile galbene-aurii, crește prin păduri, joacă un rol în descântece și fermece (Melampyrum nemorosum). substantiv masculinsorcufrate

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluisor

sor  invariabil nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular sor sorul
plural sori sorii
genitiv-dativ singular sor sorului
plural sori sorilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z