sopon definitie

SOPÓN s. n. v. săpun. substantiv neutru sopon

sopón, V. săpun. substantiv neutru sopon

sopon n. Mold. săpun. [Ung. SZAPPAN]. substantiv neutru sopon

săpún n., pl. urĭ (ngr. sapúni, d. it. sapone, lat. sápo, sáponis, pv. cat. sabo, fr. savon, sp. jabon, pg. sabâo; vsl. sapunŭ, alb. sîrb. bg. sapun, tc. sabun; ung. szappan. Cp. cu călțun). L.V. (săpun și sopun). Isop. Azĭ. Un amestec de seŭ, grăsime orĭ uleĭ vegetal topit la un loc cu sodă (săpun tare) saŭ cu potasă (săpun moale), lăsat să se sleĭască în forme și întrebuințat la spălat. Bucată (calup) de săpun: a cumpăra doŭă săpunurĭ. În Ban. Trans. săpon, în Mold. nord sopon (d. ung.). – Renumite fabricĭ de săpun sînt în Francia la Marsilia și'n România la Bucureștĭ și Galațĭ. temporar săpun

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului sopon

sopon   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular sopon soponul
plural sopoane sopoanele
genitiv-dativ singular sopon soponului
plural soponuri sopoanelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z