Alege sensul dorit: son -substantiv masculin son -substantiv neutru

son definitie

credit rapid online ifn

SON, (1) soni, s. m., (2) sonuri, s. n. 1. S. m. Unitate de măsură a tăriei sunetelor. 2. S. n. (Rar) Sunet; ton. – Din fr. son, lat. sonus. substantiv masculinson

SON- Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) sunet”, „sonor”. [Var. sona-, sono-. / < fr. son, lat. sonus]. substantiv masculinson

credit rapid online ifn

SON s.m. (Fiz.) Unitate de măsură a intensității sunetelor, egală cu intensitatea unui sunet cu frecvența de 1000 de hertzi și cu nivelul de intensitate de 40 de foni. [< fr. son]. substantiv masculinson

SON3(O)-/SONA- elem. „sunet, zgomot”. (< fr. son/o/-, sona-, cf. lat. sonus) substantiv masculinson

SON2 s. m. unitate de măsură a intensității sunetelor, egală cu intensitatea unui sunet cu frecvența de 1000 de hertzi și intensitatea auditivă de 40 de foni. (< fr. son) substantiv masculinson

son1 (unitate de măsură) s. m., pl. soni substantiv masculinson

son2 (sunet, ton) (livr., înv.) s. n., pl. sónuri substantiv masculinson

SON, (1) soni, s. m., (2) sonuri, s. n. 1. S. m. Unitate de măsură a tăriei sunetelor. 2. S. n. (Livr., înv.) Sunet; ton. – Din fr. son, lat. sonus. substantiv masculinson

SON- Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) sunet”, „sonor”. [Var. sona-, sono-. / < fr. son, lat. sonus]. substantiv neutruson

SON s.n. Sunet, ton. [Pl. -nuri. / cf. fr. son, lat. sonus]. substantiv neutruson

SON1 s. n. sunet, ton. (< fr. son, lat. sonus) substantiv neutruson

SON3(O)-/SONA- elem. „sunet, zgomot”. (< fr. son/o/-, sona-, cf. lat. sonus) substantiv neutruson

*son n., pl. urĭ (lat. sonus, rudă cu ngr. tónos, ton. V. sonic). Sunet (în gram. și muz.). substantiv neutruson

SON, (1) soni, s. m., (2) sonuri, s. n. 1. S. m. Unitate de măsură a tăriei sunetelor. 2. S. n. (Rar) Sunet; ton. – Din fr. son, lat. sonus. substantiv neutruson

son n. sunet: sonurile limbei, sonurile muzicei. substantiv neutruson

SON, (1) soni, s. m., (2) sonuri, s. n. 1. S. m. Unitate de măsură a tăriei sunetelor. 2. S. n. (Livr., înv.) Sunet; ton. – Din fr. son, lat. sonus. substantiv neutruson

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluison

son  substantiv masculin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular son sonul
plural sonuri sonurile
genitiv-dativ singular son sonului
plural sonuri sonurilor
son  substantiv masculin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular son sonul
plural sonuri sonurile
genitiv-dativ singular son sonului
plural sonuri sonurilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z