Alege sensul dorit: somn - substantiv masculin somn - substantiv neutru

somn definitie

somn (-ni), s. m. – Pește răpitor (Silurus glanis). – Var. înv. som. Megl. som. Sl. (rus.) somŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 45; Cihac, II, 354; Sanzewitsch 209; Conev 53), cf. bg., sb., cf., slov. som. Fonetismul indică o apropiere de somn „faptul de a dormi”. – Der. somotei, s. m. (somn mic), dim. al var. substantiv masculin somn

SOMN soileală, soileanu, soilescovici, soilescu. substantiv masculin somn

somn1 (pește) s. m., pl. somni substantiv masculin somn

somn2 (stare) s. n. substantiv masculin somn

1) somn și (nord) som m. (infl.de somn 2, d. rus. som, pol. sum [rut. bg. sîrb. sam], d. germ. salme, d. lat. salmo, salmon. V. somoteĭ, jemlugă). Un pește fără solzĭ, cu gura mare și lată, cu mustățĭ și trăitor pin Dunăre și r]urile vecine (silúrus glanis). Ajunge pînă la 2-3 metrĭ. – Cînd e mic se numește moacă, dela 1-2 kg. somoteĭ, dela 2-8 laprac, de la 8-15 ĭarma, ĭar de la 15 în sus pană. substantiv masculin somn

somn m. pește cu capul lățit și turtit de sus în jos, cel mai mare pește din Europa ajungând până la 3-4 metri (Silurus). [Rus. SOMŬ (influențat de somn)]. substantiv masculin somn

SOMN1, somni, s. m. Pește teleostean răpitor cu corpul lung, fără solzi, lățit în partea dinainte, cu capul turtit, cu gura armată de dinți puternici și cu mustăți lungi (Silurus glanis). – Din sl. somŭ. Cf. bg., rus. s o m. substantiv masculin somn

somn (-nuri), s. n.1. Actul de a dormi. – 2. Toropeală, tendință de a dormi. – Mr. somn(u), megl. son, istr. somn. Lat. sǒmnus (Cihac, I, 256; Pușcariu 1607; REW 8086), cf. vegl. samno, it. sonno, prov. som, fr. somme, cat. son, sp. sueño, port. somno.Der. somna (var. însomna), vb. (înv., a dormi); somnișor, s. m. (mac, Papaver somniferum; plantă, Clinopodium vulgare, Leonorus cardiaca; ouăle insectei Gastropacha neustria); somnorea, s. m. (specie de păsărică); însomnorat, adj. (înv., adormit); somnoros (var. somnuros), adj. (somnolent, fără vlagă; căruia îi place somul; leneș); a cărui der. din lat. somnolentus (REW 8085) nu pare probabilă, cf. Graur, BL, V, 113; somnoroasă, s. f. (plantă, Laserpitium prutenicum; pidosnic, Cerinthe minor); somnoroșie, s. f. (somnolență, buimăceală); somnie, s. f. (somnolență); nesomn, s. n. (insomnie). – Der. din fr. somnambul, s. m.; somnambulism, s. n.; somnifer, adj.; somnolență, s. f.; insomnie, s. f. substantiv neutru somn

2) somn n., pl. urĭ (lat. sŏmnus, somn, care vine din *sopnus, de unde și verbu sopire, a ațipi; vgr. ýpnos, ser. svap-na-s, somn, vsl. sŭpati, a dormi; it. sonno, sard. sonnu, pv. vfr. somme, sp. sueño, pg. somno. V. soporific, ipnotic). Starea de repaus în care omu și animalele dorm, adică, în mod natural, corpu lor își perde cunoștința și nu maĭ lucrează de cît inima, ceĭa ce se întlmplă obișnuit noaptea și excepțional ziua (invers la animalele de noapte): a-țĭ fi somn. Fig. Iarna e somnu naturiĭ. Somn de moarte, de plumb, somn greŭ, adînc. Somnu veșnic, moartea. substantiv neutru somn

somn n. 1. suspensiune naturală a simțurilor cu pierderea cunoștinței; 2. poftă mare de a dormi: nu mai pot de somn; somnul veșnic, moartea; 3. fig. stare de inerție: iarna e somnul naturei. [Lat. SOMNUS]. substantiv neutru somn

SOMN2 s. n. Stare fiziologică normală și periodică de repaus a ființelor, necesară redresării forțelor, caracterizată prin încetarea totală sau parțială a funcționării conștiinței, prin relaxare musculară, prin încetinirea circulației, a respirației și prin vise; starea celui care doarme. ♦ Somnul de veci (sau cel lung, veșnic) = moartea. ◊ Expr. A dormi somnul iepurelui = a dormi ușor, iepurește. A trage un (pui de) somn = a dormi (bine). A-l fura (pe cineva) somnul = a ațipi. Somn ușor, formulă prin care se dorește cuiva care se culcă somn liniștit. A-l păli (sau a-l toropi pe cineva) somnul sau a pica (sau a nu mai putea) de somn = a nu mai putea rezista nevoii de a dormi. ♦ Fig. Stare de inerție; toropeală, amorțire. ♦ Necesitatea de a dormi; senzație provocată de această necesitate. – Lat. somnus. substantiv neutru somn

a-l fura somnul expr. a ațipi, a adormi. substantiv neutru alfurasomnul

a dormi somnul cel lung / de veci / drepților expr. a fi mort. substantiv neutru adormisomnulcellung

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului somn

somn   substantiv masculin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular somn somnul
plural somni somnii
genitiv-dativ singular somn somnului
plural somni somnilor
somn   substantiv masculin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular somn somnul
plural somni somnii
genitiv-dativ singular somn somnului
plural somni somnilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z