SOLUȚIONÁ vb. I. tr. A da o soluție; a dezlega, a rezolva (o problemă, o chestiune). [Pron. -ți-o-. / < fr. solutionner]. verb tranzitivsoluționa
SOLUȚIONÁ vb. tr. 1. a da o soluție; a dezlega, a rezolva o problemă dificilă. 2. a pregăti o soluție de ebonită care se pune pe un metal, pentru a se realiza aderența acestuia cu cauciucul. (< fr. solutionner) verb tranzitivsoluționa
SOLUȚIONÁ, soluționéz, vb. I. Tranz. A găsi, a da o soluție (2); a dezlega, a rezolva. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. solutionner. verb tranzitivsoluționa
soluționá (a ~) (-ți-o-) vb., ind. prez. 3 soluționeáză verb tranzitivsoluționa
SOLUȚIONÁ, soluționez, vb. I. Tranz. A găsi, a da o soluție (2); a dezlega, a rezolva. [Pr.: -ți-o-] -Din fr. solutionner. verb tranzitivsoluționa
soluționa | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)soluționa | soluționare | soluționat | soluționând | singular | plural | ||
soluționând | soluționați | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | soluționez | (să)soluționez | soluționam | soluționai | soluționasem | |
a II-a (tu) | soluționezi | (să)soluționezi | soluționai | soluționași | soluționaseși | ||
a III-a (el, ea) | soluționează | (să)soluționai | soluționa | soluționă | soluționase | ||
plural | I (noi) | soluționăm | (să)soluționăm | soluționam | soluționarăm | soluționaserăm | |
a II-a (voi) | soluționați | (să)soluționați | soluționați | soluționarăți | soluționaserăți | ||
a III-a (ei, ele) | soluționează | (să)soluționeze | soluționau | soluționară | soluționaseră |