solo definitie
- Vezi aici mai multe sinonimesolo
- Vezi aici mai multe rimesolo
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuso
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cusol
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina culo
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuolo
SÓLĂ1, sole, s. f. Porțiune de teren cultivată cu aceeași plantă, în cadrul unui asolament. – Din fr. sole. substantiv femininsolă
SÓLĂ2, sole, s. f. Nume dat mai multor specii de pești marini plați, ovali, acoperiți cu solzi fini, care trăiesc pe fundul nisipos al mărilor, la mică adâncime (Solea). – Din fr. sole. substantiv femininsolă
SÓLĂ1 s.f. Porțiune dintr-o suprafață cultivată, rezultată din împărțirea acesteia în vederea asolamentului. [< fr. sole]. substantiv femininsolă
SÓLĂ2 s.f. Pește marin care trăiește mai ales pe lângă țărmurile Franței. [< fr. sole]. substantiv femininsolă
sólă s. f., g.-d. art. sólei; pl. sóle substantiv femininsolă
SÓLĂ1 s. f. suprafață de teren cultivată cu o plantă ori cu un grup de plante care se schimbă anual, prin rotație, în cadrul unui asolament. (< fr. sole) substantiv femininsolă
SÓLĂ2 s. f. pește marin plat și oval, care trăiește culcat pe partea stângă pe fundurile nisipoase și în ape adânci. (< fr. sole) substantiv femininsolă
SÓLĂ1, sole, s. f. Suprafață de teren cultivată cu aceeași specie de plante agricole, în cadrul unui asolament. – Din fr. sole. substantiv femininsolă
SÓLĂ2, sole, s. f. Nume dat mai multor specii de pești marini plați, ovali, acoperiți cu solzi fini, care trăiesc pe fundul nisipos al mărilor, la mică adâncime (Solea). – Din fr. sole. substantiv femininsolă
SÓLO, (I) s. n. invar., (II) s. m. invar. I. S. n. invar. 1. Compoziție muzicală (sau parte a ei) concepută pentru un singur instrument sau pentru o singură voce. ♦ (Adjectival) Care se execută fără acompaniament. 2. Dans (sau parte dintr-un dans) executat de o singură persoană. II. S. m. invar. Solist. – Din it. solo. substantiv neutrusolo
SÓLO s.n. 1. Bucată muzicală scrisă pentru o singură voce sau pentru un singur instrument. ♦ (adj.) Fără acompaniament. 2. Dans executat de o singură persoană. // Element prim de compunere savantă cu semnificația „unic”, „singur”. [Pl. invar., var. soli-. / < it., fr. solo]. substantiv neutrusolo
SÓLO s. n. inv. 1. partitură destinată unui singur interpret. (adj.) fără acompaniament. 2. episod dintr-o lucrare muzicală mai amplă executat de un singur cântăreț sau de un singur instrumentist. 3. (fragment dintr-un) dans interpretat de un singur dansator. (< it., fr. solo) substantiv neutrusolo
solo adj. invar., adv. singur; de unul singur. substantiv neutrusolo
!sólo1 adj. invar. substantiv neutrusolo
!sólo2 s. n., art. sóloul; pl. sólouri substantiv neutrusolo
solo n. bucată de muzică pentru o singură voce sau pentru un singur instrument. substantiv neutrusolo
*sólo n. fără pl. sau pl. solurĭ (it. solo, singur). Muz. Bucată muzicală cîntată de o singură gură saŭ dintr’un singur instrument cu saŭ fără acompaniamentu altor persoane. substantiv neutrusolo
SOLO, (I) solouri, s. n., (II) s. m. I. S. n. 1. Compoziție muzicală (sau parte a ei) concepută pentru un singur instrument sau pentru o singură voce. ♦ (Adjectival) Care se execută fără acompaniament. 2. Dans (sau parte dintr-un dans) executat de o singură persoană. II. S. m. Solist. – Din it. solo. substantiv neutrusolo
Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluisolo
| solo substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | solo | soloul |
| plural | solouri | solourile | |
| genitiv-dativ | singular | solo | soloului |
| plural | solouri | solourilor | |