SOLIDIFICÁRE, solidificări, s. f. Faptul de a (se) solidifica. – V. solidifica. substantiv femininsolidificare
SOLIDIFICÁRE s.f. Acțiunea de a se solidifica și rezultatul ei; întărire. [< solidifica]. substantiv femininsolidificare
solidificáre s. f., g.-d. art. solidificắrii; pl. solidificắri substantiv femininsolidificare
SOLIDIFICÁRE, solidificări, s. f. Faptul de a (se) solidifica. – V. solidifica. substantiv femininsolidificare
*solidificațíune f. (d. solidific; fr. -tion). Acțiunea de a solidifica: solidificațiunea apeĭ se produce la 0 grade. – Și -áție, dar ob. -áre. substantiv femininsolidificațiune
*solidífic, a -á v. tr. (d. solid și -fic din edi-fic; fr. solidifier). întăresc, fac solid: frigu solidifică apa (o face să 'nghețe), grăsimea (o face să se sleĭască) ș. a. verb tranzitivsolidific
SOLIDIFICÁ vb. I. refl. A trece din stare lichidă în stare solidă, prin răcire; a se întări; (despre grăsimi) a se slei. [P.i. 3 solidífică. / < it. solidificare, cf. fr. solidifier]. verb tranzitivsolidifica
SOLIDIFICÁ vb. refl. a trece din stare lichidă în stare solidă; a se întări; (despre grăsimi) a se slei. (< fr. solidifier, it. solidificare) verb tranzitivsolidifica
solidificá (a ~) vb., ind. prez. 3 solidífică; conj. prez. 3 să solidífice verb tranzitivsolidifica
solidificà v. a face solid ceea ce era lichid sau fluid. verb tranzitivsolidificà
SOLIDIFICÁ, solidific, vb. I. Refl. și tranz. A trece sau a face să treacă un corp din stare lichidă în stare solidă, prin răcire sub o temperatură dată; p. ext. a îngheța. ♦ Refl. (Despre grăsimi) A se slei. ♦ Refl. A se întări. – Din fr. solidifier, it. solidificare. verb tranzitivsolidifica
solidificare substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | solidificare | solidificarea |
plural | solidificări | solidificările | |
genitiv-dativ | singular | solidificări | solidificării |
plural | solidificări | solidificărilor |