soli definitie

credit rapid online ifn

SOL- Element prim de compunere savantă cu semnificația „sol” (1), „pământ”. [< lat. solum]. substantiv masculinsol

SOL1 s.m. invar. (Muz.) 1. A cincea notă din gama majoră tip; sunetul corespunzător notei. 2. Coarda, clapa unui instrument care dă sunetul acestei note. 3. Denumirea uneia dintre chei. [< it. sol]. substantiv masculinsol

credit rapid online ifn

SOL2 s.m. Unitate monetară în Peru. [< sp. sol]. substantiv masculinsol

SOL1- elem. „soare”. (< lat. sol) substantiv masculinsol

SOL3 s. m. soluție coloidală. (< fr. sol) substantiv masculinsol

SOL5 s. m. unitatea monetară a statului Peru. (< fr., sp. sol) substantiv masculinsol

sol, soli s. m. (deț.) complice. substantiv masculinsol

SOL4 s. m. inv. (muz.) 1. treapta a cincea a gamei diatonice; sunetul și nota corespunzătoare. 2. coarda, clapa unui instrument care dă acest sunet. 3. denumirea uneia dintre chei. (< it., fr. sol) substantiv masculinsol

sol (-li), s. m. – Trimis, mesager, ambasador. Sl. sŭlŭ, solŭ (Cihac, II, 353), Cf. slov. sol.Der. soli, vb. (înv., a trimite, a comunica); solie, s. f. (trimitere, misiune; mesaj); solitor, s. m. (înv., parlamentar, trimis, delegat). substantiv masculinsol

1) sol n. (vsl. sŭlŭ, d. sŭlati, slati, a trimete; rus posol, vechĭ sol. V. pașol, poslanic). Trimes, anunțător (ambasador ș. a.): asediațiĭ aŭ trimes un sol de pace. substantiv masculinsol

sol m. 1. trimis, ambasador: capul solului nu se taie; 2. fig. vestitor: un glonte, sol al morții crunte AL. [Slav. SŬLŬ, delegat, vestitor]. substantiv masculinsol

SOL3, soli, s. m. Unitate monetară din Peru. – Din fr. sol. substantiv masculinsol

SOL2, soli, s. m. Persoană trimisă (oficial) undeva cu o misiune; spec. emisar însărcinatducă tratative oficiale în numele unei țări sau al unui suveran (din Evul Mediu). ♦ Vestitor. ♦ (La nunțile țărănești) Flăcău trimis de mire în satul sau la casa miresei spre a-i vesti sosirea. – Din sl. solŭ. substantiv masculinsol

SOLÍ, solésc, vb. IV. Intranz. (Înv., rar) A comunica cuiva ceva printr-un sol2. – Din sol2. verbsoli

SOLI- v. solo-. verbsoli

SOLI- elem. „unic, singular”. (< fr. soli-, cf. lat. solus) verbsoli

solí (a ~) (înv., rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. solésc, imperf. 3 sg. soleá; conj. prez. 3 să soleáscă verbsoli

solì v. a trimite știre printr’un sol: Mateiaș solește Marelui Ștefan BOL. verbsolì

SOLÍ, solésc, vb. IV. Intranz. (înv., rar) A comunica cuiva ceva printr-un sol2. – Din sol2. verbsoli

solésc v. tr. (d. sol.) Vechĭ. Vestesc prin solie. verbsolesc

Sinonime,conjugări si rime ale cuvantuluisoli

soli  verb infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)soli solire solit solind singular plural
solind soliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) solesc (să)solesc soleam solii solisem
a II-a (tu) solești (să)solești soleai soliși soliseși
a III-a (el, ea) solește (să)soleai solea soli solise
plural I (noi) solim (să)solim soleam solirăm soliserăm
a II-a (voi) soliți (să)soliți soleați solirăți soliserăți
a III-a (ei, ele) solesc (să)solească soleau soli soliseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z