solemn definitie

SOLÉMN adj. 1. Care are loc după un anumit ceremonial; sărbătoresc. ♦ De ceremonie. ♦ Sfânt, sacru. 2. Important, măreț; grav. ♦ (Despre persoane) Plin de seriozitate, de gravitate; grav. [< lat. solemnis]. adjectiv solemn

SOLÉMN adj. (și adv.) 1. care are loc după un anumit ceremonial; sărbătoresc. ♦ de ceremonie. 2. important, măreț; grav. ♦ (despre persoane) plin de seriozitate, de gravitate. 3. (despre acte juridice) încheiat cu anumite forme, cerute de lege. (< lat. solemnis) adjectiv solemn

solémn adj. m., pl. solémni; f. solémnă, pl. solémne adjectiv solemn

*solémn, -ă adj. (lat. sollemnís și sollennis, scris și solemnis, solennis, din *sollus tot, fie-care, și annus, în vechime *amnus, an; fr. solennel, it. solenne). Celebrat pin ceremoniĭ publice: sărbare solemnă. Fig. Grav, maĭestuos, pompos: moment solemn, audientă, intrare solemnă. însoțit de acte saŭ de formalitățĭ care daŭ o importanță considerabilă: act solemn. Enfatic: ton solemn. Adv. În mod solemn. adjectiv solemn

solemn a. 1. însoțit de ceremonii publice; serbare solemnă; 2. fig. grav, maiestos; 3. pompos: intrare solemnă; 4. autentic: act solemn; 5. emfatic: ton solemn. adjectiv solemn

SOLÉMN, -Ă, solemni, -e, adj. (Adesea adverbial) 1. Care are loc după un anumit ceremonial; cu fast, sărbătoresc. 2. Important; grav, serios. ♦ Desăvârșit; intens, profund. ♦ Sfânt, sacru. ♦ Măreț, grandios, maiestuos. 3. (Despre acte juridice) Care trebuie să respecte anumite forme pentru a fi considerat valabil. – Din lat. sollemnis. adjectiv solemn

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului solemn

solemn   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular solemn solemnul solemnă solemna
plural solemni solemnii solemne solemnele
genitiv-dativ singular solemn solemnului solemne solemnei
plural solemni solemnilor solemne solemnelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z