Alege sensul dorit: sol -substantiv masculin sol -substantiv neutru sol -temporar

sol definitie

SOL- Element prim de compunere savantă cu semnificația „sol” (1), „pământ”. [< lat. solum]. substantiv masculinsol

SOL¹ s.m. invar. (Muz.) 1. A cincea notă din gama majoră tip; sunetul corespunzător notei. 2. Coarda, clapa unui instrument care dă sunetul acestei note. 3. Denumirea uneia dintre chei. [< it. sol]. substantiv masculinsol

SOL² s.m. Unitate monetară în Peru. [< sp. sol]. substantiv masculinsol

SOL¹- elem. „soare”. (< lat. sol) substantiv masculinsol

SOL³ s. m. soluție coloidală. (< fr. sol) substantiv masculinsol

SOL⁴ s. m. inv. (muz.) 1. treapta a cincea a gamei diatonice; sunetul și nota corespunzătoare. 2. coarda, clapa unui instrument care dă acest sunet. 3. denumirea uneia dintre chei. (< it., fr. sol) substantiv masculinsol

SOL⁵ s. m. unitatea monetară a statului Peru. (< fr., sp. sol) substantiv masculinsol

sol (-li), s. m. – Trimis, mesager, ambasador. Sl. sŭlŭ, solŭ (Cihac, II, 353), Cf. slov. sol. – Der. soli, vb. (înv., a trimite, a comunica); solie, s. f. (trimitere, misiune; mesaj); solitor, s. m. (înv., parlamentar, trimis, delegat). substantiv masculinsol

sol, soli s. m. (deț.) complice. substantiv masculinsol

1) sol n. (vsl. sŭlŭ, d. sŭlati, slati, a trimete; rus posol, vechĭ sol. V. pașol, poslanic). Trimes, anunțător (ambasador ș. a.): asediațiĭ aŭ trimes un sol de pace. substantiv masculinsol

sol m. 1. trimis, ambasador: capul solului nu se taie; 2. fig. vestitor: un glonte, sol al morții crunte AL. [Slav. SŬLŬ, delegat, vestitor]. substantiv masculinsol

SOL³, soli, s. m. Unitate monetară din Peru. – Din fr. sol. substantiv masculinsol

SOL², soli, s. m. Persoană trimisă (oficial) undeva cu o misiune; spec. emisar însărcinat să ducă tratative oficiale în numele unei țări sau al unui suveran (din Evul Mediu). ♦ Vestitor. ♦ (La nunțile țărănești) Flăcău trimis de mire în satul sau la casa miresei spre a-i vesti sosirea. – Din sl. solŭ. substantiv masculinsol

SOL- Element prim de compunere savantă cu semnificația „sol” (1), „pământ”. [< lat. solum]. substantiv neutrusol

SOL¹- elem. „soare”. (< lat. sol) substantiv neutrusol

2) sol n., pl. urĭ (lat. sŏlum, fr. sol. V. sub-sol). Teren, pămînt, suprafață de pămînt: solu patriiĭ, a scormoli solu, un sol petros. substantiv neutrusol

SOL s.n. 1. Stratul afânat de la suprafața Pământului, în care se dezvoltă viața vegetală. 2. Teritoriu, pământ. 3. Soluție coloidală. [Cf. fr. sol, lat. solum]. substantiv neutrusol

SOL² s. n. 1. strat superficial, afânat, al scoarței terestre, în care se dezvoltă viața vegetală. 2. teritoriu, pământ. ♦ exercițiu la ~ = probă de gimnastică executată la nivelul podelei. (< fr. sol, lat. solum) substantiv neutrusol

sol (soluri), s. n. – Pămînt. Fr. sol. – Der. subsol, s. n., după fr. sous-sol. substantiv neutrusol

sol n. 1. teren considerat în raport cu natura și calitățile sale productive: sol băltos; 2. suprafață de teren pe care se zidește, se umblă: sol puțin solid. substantiv neutrusol

SOL⁵, soluri, s. n. 1. Strat afânat, moale și friabil de la suprafața scoarței pământești, care (împreună cu atmosfera din jur) constituie mediul de viață al plantelor; suprafața pământului; p. ext. pământ, teren. 2. (Și în sintagma exercițiu la sol) Probă de gimnastică executată la nivelul podelei. – Din fr. sol, lat. solum. substantiv neutrusol

Sol, la romani, veche divinitate de origine sabină, identificată cu Helios din mitologia greacă (v. Helios). temporarsol

sol, -i, s.m. – Om de încredere, trimis special. În expr. sol la Dietă = deputat. (Țiplea 1906). – Din sl. solŭ (Cihac cf. DER). temporarsol

!sol¹ (notă muzicală) s. m., pl. sol temporarsol

!sol² (emisar, vestitor, monedă peruană, soluție coloidală) s. m., pl. soli temporarsol

sol n. Muz. a cincea notă a gamei și semnul ce o reprezentă. temporarsol

SOL⁴ s. n. (Chim.) Soluție coloidală. – Din fr. sol. temporarsol

șol (-luri), s. n. – (Banat) Ceașcă. Germ. Schale, prin săs. schol (Scriban). temporarșol

șol n., pl. urĭ (sas. schol, germ. schale, ceașcă; sîrb. šolja, ceașcă). Ban. Olt. Ceașcă. temporarșol

sol³ (stratul superior al pământului, suprafața pământului) s. n., (feluri) pl. sóluri temporarsol

3) *sol m., pl. tot așa (prima silabă din cuvîntul solve, cu care începe al cincilea vers din imnu latin al sfîntului Ion Botezătoru). Muz. Acincea notă a gameĭ do. Semnu care reprezentă această notă. temporarsol

SOL¹, sol, s. m. (Muz.) 1. Unul dintre cele șapte sunete ale gamei; notă corespunzătoare acestui sunet. 2. Nume dat uneia dintre chei. – Din it., fr. sol. temporarsol

Helios (sau Helius), „Soarele”, era o divinitate solară, asemănătoare – și uneori identificată – cu Apollo. Aparținea generației preolimpiene; era fiul lui Hyperion și al Theiei și frate cu Selene și cu Eos. Helios, închipuit ca un tînăr frumos și puternic, este zeul care aude și vede totul. Vestit de Aurora, care-l precedă, el străbate zilnic bolta cerească pe carul său tras de patru cai iuți. Seara Helios coboară în apele oceanului, unde-și scaldă și-și răcorește caii înfierbîntați, el însuși odihnindu-se într-un palat de aur, de unde o pornește din nou la drum în ziua următoare. Cu oceanida Perse, Helios are mai mulți copii: Circe, Aeetes regele Colchidei, Pasiphaë și Perses. Cu oceanida Clymene, una dintre surorile soției lui, are mai multe fiice (v. Heliades). Acestea din urmă îi păzesc faimoasele cirezi de boi din care s-au înfruptat tovarășii lui Odysseus (v. și Odysseus). În mitologia romană Helios se numea Sol. temporarhelios

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluisol

sol substantiv masculin		nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	sol	solul
nominativ-acuzativ	plural	soluri	solurile
genitiv-dativ	singular	sol	solului
genitiv-dativ	plural	soluri	solurilor

sol substantiv masculin		nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	sol	solul
nominativ-acuzativ	plural	soluri	solurile
genitiv-dativ	singular	sol	solului
genitiv-dativ	plural	soluri	solurilor

Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z