reduceri si promotii 2018
Definitie soi - ce inseamna soi - Dex Online
Alege sensul dorit: soi - substantiv neutru soi - verb tranzitiv

soi definitie

!soi1 (strat de murdărie) (pop.) s. n., pl. soáie substantiv neutru soi

soi2 (specie, fel) s. n., pl. sóiuri substantiv neutru soi

soí3 (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. soiésc, imperf. 3 sg. soiá; conj. prez. 3 să soiáscă substantiv neutru soi

2) soĭ (Munt. vest) n., pl. inuzitat urĭ și soáĭe (Munt Mold.) pl. inuzitat soĭ (cp. cu zoaĭe). Slin, murdărie din grăsime depusă pe păr, pe haĭne ș. a.: soĭu de pe guler (Delv. la Tkt.), tarabă încleĭată de soaĭe (ChN. 2,26). substantiv neutru soĭ

SOI1, soaie, s. n. (Pop.) Strat de murdărie depus pe obiecte; slin. – Et. nec. Cf. zoaie. substantiv neutru soi

sói (-iuri), s. n.1. Rasă, castă. – 2. Speță, tip, generație. – 3. Clasă, specie, gen. – 4. Caracter, model, natură. – Mr. so(i)e, megl. soi. Tc. soy (Șeineanu, II, 325; Lokotsch 1923; Ronzevalle 113), cf. ngr. σόï, alb., bg. soi.Der. soi, vb. (a încrucișa, a îmbunătăți rasa); soios, adj. (de rasă bună). substantiv neutru soi

soi, soiuri s. n. somn. substantiv neutru soi

1) soĭ n.. pl. urĭ (turc. soĭ, rasă, neam, familie, fel, nobleță; ngr. sói, alb. sîrb. bg. soĭ). Rasă, fel, specie, varietate: un cal (saŭ niște pepenĭ) de soĭ bun, curios soĭ de om era și el !. A fi soĭ, a fi de bună rasă: aceștĭ copiĭ, căt, pepenĭ nu-s soĭ ! A fi de soĭ, a fi de bună rasa: un cal de soĭ. Soĭ răŭ, neam păcătos, neam vițios: acest copil e soĭ răŭ. substantiv neutru soĭ

SOI3, soiuri, s. n. Grup de plante sau de animale care aparțin aceleiași specii ori varietăți, cu anumite însușiri morfologice sau fiziologice ereditare comune; plantă sau animal care aparține unui asemenea grup. – Loc. adj. De soi = de bună calitate, ales. ♦ (Fam.) Varietate, gen, fel, categorie de oameni sau de obiecte. – Din tc. soy. substantiv neutru soi

soiu n. 1. rassă (vorbind în special de cai); de ți-e calul de bun soiu AL.; 2. neam, viță (despre oameni): fetele îs de soiu AL.; 3. fig. calitate, natură: e soiu rău, nebun de soiu AL.; 4. fel, specie: tot soiul de neînțelegeri AL.; 5. varietate: soiuri de grâu. [Turc. SOY, rassă, familie, neam, fel]. substantiv neutru soiu

soi rău expr. persoană cu deprinderi urâte. substantiv neutru soirău

soi de merge banda expr. 1. persoană fără caracter. 2. persoană care, din prostie, generează diferite încurcături. substantiv neutru soidemergebanda

SOÍ2, soiesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Rar) A (se) murdări, a (se) umple cu soi1. – Din soi1. verb tranzitiv soi

SOÍ2, soiesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Rar) A (se) murdări, a (se) umple cu soi1. – Din soi1. verb tranzitiv soi

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului soi

soi   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular soi soiul
plural soaie soiurile
genitiv-dativ singular soi soiului
plural soiuri soaielor
soi   substantiv neutru infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) soi soire soit soind singular plural
soind soiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) soiesc (să) soiesc soiam soii soisem
a II-a (tu) soiești (să) soiești soiai soiși soiseși
a III-a (el, ea) soiește (să) soiai soia soi soise
plural I (noi) soim (să) soim soiam soirăm soiserăm
a II-a (voi) soiți (să) soiți soiați soirăți soiserăți
a III-a (ei, ele) soiesc (să) soiască soiau soi soiseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z