sobol definitie

SOBÓL, soboli, s. m. (Zool.) 1. Cârtiță. 2. (Înv.) Samur; p. restr. blană de samur. – Din (1) bg. sobolec, (2) rus., ucr. sobol'. substantiv masculinsobol

soból (-li), s. m. – 1. Cîrtiță (Talpa europaea). – 2. (Mold., înv.) Samur (Mustela zibellina). – 3. (Banat, Olt.) Șobolan. Sl. sobolŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 45; Cihac, II, 353; Conev 56; REW 8049), cf. slov., ceh., pol. sobol, rus. soboli, mag. szoboly, toate cu sensul de „samur”. – Der. șobolan, s. m. (guzgan, Mus rattus, Mus decumanus). Din rom. provine bg. šobolan (Capidan, Raporturile, 218). substantiv masculinsobol

soból (animal) s. m., pl. sobóli substantiv masculinsobol

soból și (Gorj) sóbol m., pl. lĭ (vsl. sobolŭ, cîrtiță; rus. sóbolĭ, samur; ung. coboly, germ. zobel, din mgerm. zobelin, de unde it. zibellino, și de acĭ fr. zibeline. V. șobolan, zibelină). Cîrtiță. Est. Vechĭ. Samur. Blană de samur. substantiv masculinsobol

sobol m. Zool. 1. cârtiță; 2. zibelină. [Slav. SOBOLŬ]. substantiv masculinsobol

SOBÓL, soboli, s. m. (Zool.) 1. Cârtiță. 2. (înv.) Samur; p. restr. blană de samur. – Din (1) bg. sobolec, (2) rus., ucr. sobol’. substantiv masculinsobol

cî́rtiță f., pl. e (bg. kŭrtica, sîrb. krtica d. vsl. krŭtŭ. D. rom. vine ung. kertica). Un fel de guzgan insectivor (numit și chițorlan și sobol), cu păru negru, cu ochiĭ puțin dezvoltațĭ și care trăĭește supt [!] pămînt scormolindu-l [!] și făcînd moșoroaĭe (talpa europaea). O boală manifestată pin [!] nodurĭ supt pele [!]. (Poporu crede c´o capețĭ dacă stricĭ moșoroaĭele de cîrtiță). V. cățelu (pămîntuluĭ), popondoc, șomîc. substantiv masculincîrtiță