SMĂLȚÁ, smălțez, vb. I. Tranz. (Rar) A împodobi, a împestrița cu diferite culori; a smălțui (2). – Din smalț. verb tranzitivsmălța
SMĂLȚÁ, smălțez, vb. I. Tranz. (Rar) A împodobi, a împestrița cu diferite culori; a smălțui (2). – Din smalț. verb tranzitivsmălța
smălțat | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | smălțat | smălțatul | smălțată | smălțata |
plural | smălțați | smălțații | smălțate | smălțatele | |
genitiv-dativ | singular | smălțat | smălțatului | smălțate | smălțatei |
plural | smălțați | smălțaților | smălțate | smălțatelor |