smulgere definitie

credit rapid online ifn

SMÚLGERE s. f. Acțiunea de a (se) smulge și rezultatul ei; smuls1. – V. smulge. substantiv femininsmulgere

!smúlgere s. f., g.-d. art. smúlgerii; pl. smúlgeri substantiv femininsmulgere

credit rapid online ifn

zmúlgere f. Acțiunea de a zmulge. substantiv femininzmulgere

SMULGÉRE, smulgeri, s. f. Acțiunea de a (se) smulge și rezultatul ei; smuls1. – V. smulge. substantiv femininsmulgere

zmulg, zmuls și (maĭ rar) zmult, a zmulge v. tr. (lat. *ex-múlgere îld. *exmulgére, d. mulgére, a mulge; it. smungere, a mulge, a stoarce, a extenua). Scot cu violența (penele, păru, buruĭenele): zmulg o pană uneĭ gîște, zmulg o gîscă de pene, îmĭ zmulg un fir de păr alb din mustață, zmulg buruĭenele din grădină. (V. jumulesc, plivesc). Fig. Obțin în fine: cu mare ce (?) ĭ-am zmuls o vorbă, o promisiune, un franc. Dezlipesc, despart: de abea l-am zmuls din cîrcĭumă. Scot, salvez: l-am zmuls din gheara morțiĭ, din valurĭ, din mînile [!] tîlharilor. Vechĭ. Scot din teacă: cu săbiile zmulse.Zmult (în VR. 1925, 7, 41). verb tranzitivzmulg

smúlge (-g, -ls), vb. – A trage cu putere, a scoate, a extrage. – Var. zmulge și der. Mr. zmulgu, zmulșu, zmuldzire, megl. smulg(iri). Lat. *exmulgĕre (Cihac, I, 172; Philippide, Principii, 44; Pușcariu 1944; Candrea-Dens., 1167; REW 2864), cf. it. smungere „a suge”, astur. esmucir „a mulge” și mulge. Legătura cu *exvellĕre, prin intermediul formei **exvulsum (Crețu 369) este o ipoteză inutilă. – Der. smultură, s. f. (șuviță, smoc de lînă; persoană pletoasă); smuntură, s. f. (Trans., lînă tunsă); smuncea, s. f. (Mold., vargă, nuia), prin contaminare cu smicea. verb tranzitivsmulge

smulge, smulg v. r. a pleca verb tranzitivsmulge

smúlge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smulg, imperf. 3 sg. smulgeá, perf. s. 1 sg. smulséi, 1 pl. smúlserăm; part. smuls verb tranzitivsmulge

smulge v. 1. a trage cu putere: a smulge buruieni; 2. a rupe cu violență: i-a smuls părul. (Primitiv termen ciobănesc: a smulge tare, de unde a trage cu violență (cf. smăcinà)]. verb tranzitivsmulge

SMÚLGE, smulg, vb. III. 1. Tranz. A trage cu putere pentru a scoate sau a de¬plasa din locul unde se află. ◊ Expr. A-și smulge părul (din cap) sau a-și smulge barba = a-și manifesta puternic durerea sau disperarea; a fi foarte supărat. ♦ (Reg.) A jumuli o pasăre de pene. ♦ Tranz. și refl. A (se) desprinde (brusc) din locui unde se află. 2. Tranz. Fig. A obține ceva cu mari eforturi; a lua cu forțaExpr. A smulge (pe cineva) din ghearele morții = a salva (pe cineva) de la moarte. 3. Tranz. și refl. A (se) da la o parte, a (se) îndepărta, a (se) retrage cu o mișcare bruscă. 4. Tranz. și refl. A (se) despărți, a (se) dezlipi. [Perf. s. smulsei, part. smuls și (înv. și reg.) smult] – Lat. *exmulgere. verb tranzitivsmulge

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluismulgere

smulgere  substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular smulgere smulgerea
plural smulgeri smulgerile
genitiv-dativ singular smulgeri smulgerii
plural smulgeri smulgerilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z