smucit definitie

credit rapid online ifn

SMUCIT1 s. n. Faptul de a (se) smuci; mișcare bruscă și scurtă; smuceală, smucire, smucitură. – V. smuci. adjectivsmucit

SMUCÍT2, -Ă, smuciți, -te, adj. 1. (În sintagme și expr.) Vorbă smucită = vorbă spusă grăbit (pe un ton aspru și repezit). A fi smucit la vorbă = a vorbi iute, repezit (și împiedicat). 2. (Fam.) Trăsnit, țicnit, nebun. [Var.: (pop.) smuncít, -ă, smâncít, -ă adj.] – V. smuci. adjectivsmucit

credit rapid online ifn

smucit, -ă, smuciți, -te adj. 1. nebun, dement 2. impulsiv adjectivsmucit

SMUCÍT2, -Ă, smuciți, -te, adj. 1. (În sintagme și expr.) Vorbă smucită = vorbă spusă grăbit (pe un ton aspru și repezit). A fi smucit la vorbă = a vorbi iute, repezit (și împiedicat). 2. (Fam.) Trăsnit, țicnit, nebun. [Var.: (pop.) smuncít, -ă, smâncít, -ă adj.] – V. smuci. adjectivsmucit

SMUCÍT1 s. n. Faptul de a (se) smuci; mișcare bruscă și scurtă; smuceală, smucire, smucitură. – V. smuci. adjectivsmucit

SMUCÍ, smucesc, vb. IV. 1. Tranz. A trage brusc și cu putere pentru a scoate, a smulge, a desprinde, a deplasa ceva sau pe cineva din locul unde se află. ♦ Intranz. (Despre arme de foc) A izbi înapoi la descărcare, a avea recul. 2. Refl. A se zbate, a face mișcări repezi încolo și încoace spre a scăpa din locul unde este prins sau legat. [Var.: (pop.) smâcí, smâncí, smuncí vb. IV] – Din sl. smučati. verb tranzitivsmuci

smucí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smucésc, imperf. 3 sg. smuceá; conj. prez. 3 să smuceáscă verb tranzitivsmuci

SMUCÍ, smucesc, vb. IV. 1. Tranz. A trage brusc și cu putere pentru a scoate, a smulge, a desprinde, a deplasa ceva sau pe cineva din locul unde se află. ♦ Intranz. (Despre arme de foc) A izbi înapoi la descărcare, a avea recul. 2. Refl. A se zbate, a face mișcări repezi încolo și încoace spre a scăpa din locul unde este prins sau legat. [Var.: (pop.) smâcí, smâncí, smuncí vb. IV] – Din sl. smučati. verb tranzitivsmuci

smu(n)cì v. 1. a smulge deodată: clopotul din turn smuncește AL.; 2. a fi neastâmpărat (de cai). [Și smâncì, smicì, smuncì = slav. SMUČATI, a răpi]. verb tranzitivsmuncì

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluismucit

smucit  adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular smucit smucitul smuci smucita
plural smuciți smuciții smucite smucitele
genitiv-dativ singular smucit smucitului smucite smucitei
plural smuciți smuciților smucite smucitelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z