smucire definitie

credit rapid online ifn

SMUCÍRE s. f. Acțiunea de a (se) smuci; smucit1. – V. smuci. substantiv femininsmucire

SMUCÍRE s. f. Acțiunea de a (se) smuci; smucit1. – V. smuci. substantiv femininsmucire

credit rapid online ifn

SMUCÍ, smucesc, vb. IV. 1. Tranz. A trage brusc și cu putere pentru a scoate, a smulge, a desprinde, a deplasa ceva sau pe cineva din locul unde se află. ♦ Intranz. (Despre arme de foc) A izbi înapoi la descărcare, a avea recul. 2. Refl. A se zbate, a face mișcări repezi încolo și încoace spre a scăpa din locul unde este prins sau legat. [Var.: (pop.) smâcí, smâncí, smuncí vb. IV] – Din sl. smučati. verb tranzitivsmuci

smucí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smucésc, imperf. 3 sg. smuceá; conj. prez. 3 să smuceáscă verb tranzitivsmuci

SMUCÍ, smucesc, vb. IV. 1. Tranz. A trage brusc și cu putere pentru a scoate, a smulge, a desprinde, a deplasa ceva sau pe cineva din locul unde se află. ♦ Intranz. (Despre arme de foc) A izbi înapoi la descărcare, a avea recul. 2. Refl. A se zbate, a face mișcări repezi încolo și încoace spre a scăpa din locul unde este prins sau legat. [Var.: (pop.) smâcí, smâncí, smuncí vb. IV] – Din sl. smučati. verb tranzitivsmuci

smu(n)cì v. 1. a smulge deodată: clopotul din turn smuncește AL.; 2. a fi neastâmpărat (de cai). [Și smâncì, smicì, smuncì = slav. SMUČATI, a răpi]. verb tranzitivsmuncì

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluismucire

smucire  substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular smucire smucirea
plural smuciri smucirile
genitiv-dativ singular smuciri smucirii
plural smuciri smucirilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z