smicurà v. a sdruncina. [Lat. *EXMICULARE (din MICULA, fărămă)]. verb tranzitivsmicurà
smicurat | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | smicurat | smicuratul | smicurată | smicurata |
plural | smicurați | smicurații | smicurate | smicuratele | |
genitiv-dativ | singular | smicurat | smicuratului | smicurate | smicuratei |
plural | smicurați | smicuraților | smicurate | smicuratelor |