smeri definitie

credit rapid online ifn

smerí (-résc, -ít), vb. refl. – A se umili, a fi supus. Sl. sŭmĕriti (Miklosich, Slaw. Elem., 48; Cihac, II, 197). – Der. smerenie, s. f. (umilire, supușenie; umilință), din sl. sŭmĕrenije; smericiune, s. f. (înv., umilință); smerelnic, adj. (înv., umil); smeren, adj. (înv., umil), din sl. sŭmĕrĭnikŭ. verb tranzitivsmeri

!smerí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se smeréște, imperf. 3 sg. se smereá; conj. prez. 3 să se smereáscă verb tranzitivsmeri

credit rapid online ifn

smerì v. a (se) umili. [Slav. SŬMIRITI]. verb tranzitivsmerì

SMERÍ, smeresc, vb. IV. Refl. A avea o atitudine umilă, modestă, supusă, plină de respect. ♦ (Bis.) A se arăta plin de cucernicie, de evlavie față de Dumnezeu. ♦ Tranz. (înv.) A înfrânge mândria cuiva; a umili. – Din sl. sŭmĕriti. verb tranzitivsmeri

smerésc v. tr. (vsl. sŭmĭeriti, a umili, d. mĭera, măsură. V. nemeresc). Vechĭ. Stimez, mă tem de: barbat de price eram eŭ, și poporul mieŭ și fiiĭ luĭ Ammon mă smerea (Bibl. Jud. 12). V. refl. Mă las în jos: toată valea se va umplea și tot muntele se va smeri (Ev. 1894, Luca, 3, 5,). Azĭ. Fig.arăt smerit: se smerea cînd se vedea pintre străinĭ. — Și zm- în vest. verb tranzitivsmeresc

Sinonime,conjugări si rime ale cuvantuluismeri

smeri  verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)smeri smerire smerit smerind singular plural
smerind smeriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) smeresc (să)smeresc smeream smerii smerisem
a II-a (tu) smerești (să)smerești smereai smeriși smeriseși
a III-a (el, ea) smerește (să)smereai smerea smeri smerise
plural I (noi) smerim (să)smerim smeream smerirăm smeriserăm
a II-a (voi) smeriți (să)smeriți smereați smerirăți smeriserăți
a III-a (ei, ele) smeresc (să)smerească smereau smeri smeriseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z