SMARÁGD s.n. v. smarald. substantiv neutrusmaragd
smarágd (-de), s. n. – Piatră prețioasă verde. – Var. smarand, smarald, zmaragd. Ngr. σμαράγδι, it. smaraldo (Tiktin), cf. v. sb. zmaragdŭ (Vasmer, Gr., 135; REW 8041). – Der. smărăldiu, adj. (verde, verzui). substantiv neutrusmaragd
smaránd și zm- n., pl. e și urĭ (ngr. smarágdi, vgr. smáragdos; lat. smarágdus, it. smeraldo, fr. émeraude, sp. esmeralda. În vechime însemna „un fel de spat orĭ de cristal verzuĭ”). Corindon verde, care provine dintr’un oxid de aluminiŭ colorat de un oxid metalic. – Și -agd (biblia 1688; Dos.) și -ald (Al.). — Cea maĭ mare bucată de sm. e la muzeu Britanic (423 de grame). substantiv neutrusmarand
SMARÁGD s. n. v. smarald. substantiv neutrusmaragd
smaragd substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | smaragd | smaragdul |
plural | smaragde | smaragdele | |
genitiv-dativ | singular | smaragd | smaragdului |
plural | smaragde | smaragdelor |