slănină definitie

SLĂNÍNĂ, slănini, s. f. Strat de grăsime între pielea și carnea porcului; parte, bucată din această grăsime, conservată și preparată ca aliment (cu adaos de sare ori de boia sau afumată) sau care se topește, devenind untură. [Pl. și: slănine] – Din bg., scr. slanina. substantiv femininslănină

slănínă s. f., g.-d. art. slănínii; pl. slăníni substantiv femininslănină

slănină f. grăsime de porc. [Bulg. SLANINŬ]. substantiv femininslănină

SLĂNÍNĂ, slănini, s. f. Strat de grăsime între pielea și carnea porcului; parte, bucată din această grăsime, conservată și preparată ca aliment (cu adaos de sare ori de boia sau afumată) sau care se topește, devenind untură. [Pl. și: slănine] – Din bg., sb. slanina. substantiv femininslănină

slănínă (slănini), s. f. – Grăsime de porc. – Var. slăină. Sl. (bg., sb., slov., ceh.) slanina, din sl. slanŭ „sărat” (Miklosich, Slaw. Elem., 45; Cihac, II, 347; Conev 87), cf. ngr. σλανίνα (Meyer, Neugr. St., II, 58). – Der. slăninos, adj. (cu slănină). substantiv femininslănină

slănínă f., pl. ĭ (bg. sîrb. slanina, d. slán, sărat; rus. solonina, carne sărată; ung. szalonna, szalanna. V. solniță). Grăsimea care se întinde pe supt șoricu porculuĭ. (Și slăină, după făină). V. osînză. P. loc., v. făină. substantiv femininslănină

cu un ochi la slănină și cu altul la făină expr. sașiu; ciacâr. substantiv feminincuunochilaslăninășicualtullafăină

a se uita cu un ochi la făină și cu unul la slănină expr. (pop.) a fi sașiu, a suferi de strabism. substantiv femininaseuitacuunochilafăinășicuunullaslănină