SLUT, -Ă, sluți, -te, adj., s. m. și f. (Om) mutilat, schilodit, infirm, diform, pocit; p. ext. (om) foarte urât, hâd. – Cf. ucr. slutyj. adjectivslut
slut (-tă), adj. – Urît, monstruos, diform, oribil. Sb. sluta (Miklosich, Slaw. Elem., 46; Scriban). Der. din bg. splut „putred” (Cihac, II, 360), nu este probabilă. Rut. sluta, slutyi ar putea să nu provină din rom. (cf. Candrea, Elemente, 409). – Der. sluți (var. sluti), vb. (a urîți, a desfigura); sluțenie (var. slutenie), s. f. (urîțenie; pocitanie, lighioană); sluțitură, s. f. (hîrcă, hîzenie). adjectivslut
slut a. 1. schilod; 2. urît: ăst pitic slut și șchiop OD. [Origină necunoscută]. V. Prut. adjectivslut
slut adj. m., s. m., pl. sluți; adj. f., s. f. slútă, pl. slúte adjectivslut
slut, -ă adj. (rut. slutlĭ, paralizat, sîrb. sluta, imbecil, prost). Vechĭ. Mutilat (V. calic). Azĭ. Foarte urît: o femeĭe slută. Loc. Sutele mărită slutele (saŭ mutele) și miile urgiile, fetele cu zestre se mărită maĭ ușor de cît cele-lalte. Adv. A te uita slut la cineva. Slut la Prut (fiindcă de la 1812 plnă la 1918, Prutu forma hotaru spre Rusia), situațiunea politică se întunecă, sosește oastea rusească contra Turcilor. Fig. Afacerile se încurcă, se ivește primejdia! adjectivslut
SLUT, -Ă, sluți, -te, adj., s. m. și f. (Om) mutilat, schilodit, infirm, diform, pocit; p. ext. (om) foarte urât, hâd. – Cf. ucr. slutyj. adjectivslut
SLUTÍ vb. IV v. sluți. verb tranzitivsluti
SLUTÍ vb. IV v. sluți. verb tranzitivsluti
sluțì v. 1. a ciunti: începu să sluțească pădurea cea bătrână GR. AL.; 2. a schilodi: să nu ne sluțească CR. verb tranzitivsluțì
sluțí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sluțésc, imperf. 3 sg. sluțeá; conj. prez. 3 să sluțeáscă verb tranzitivsluți
SLUȚÍ, sluțesc, vb. IV. Tranz. A face să devină schilod, infirm, desfigurat; a mutila; a ciopârți. Tranz. și refl. A (se) poci, a (se) urâți. ♦ Refl. A se strâmba, a se schimonosi. [Var.: (reg.) slutí vb. IV] – Din slut. verb tranzitivsluți
sluțésc v. tr. (d. slut). Vechĭ. Mutilez. Azĭ. Urîțesc, pocesc, cĭuntesc, mutilez: a sluți un copil tunzîndu-l prost, a sluți un copac, o pădure. Fam. A te sluți la cineva, a te stropși, a te uĭta urît ca să se astîmpere. verb tranzitivsluțesc
sluti verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)sluti | slutire | slutit | slutind | singular | plural | ||
slutind | slutiți | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | slutesc | (să)slutesc | sluteam | slutii | slutisem | |
a II-a (tu) | slutești | (să)slutești | sluteai | slutiși | slutiseși | ||
a III-a (el, ea) | slutește | (să)sluteai | slutea | sluti | slutise | ||
plural | I (noi) | slutim | (să)slutim | sluteam | slutirăm | slutiserăm | |
a II-a (voi) | slutiți | (să)slutiți | sluteați | slutirăți | slutiserăți | ||
a III-a (ei, ele) | slutesc | (să)slutească | sluteau | slutiră | slutiseră |