slomnit definitie

SLOMNÍ, slomnesc, vb. IV.(Reg.) 1. Tranz. A rosti vorbele cu oarecare greutate, a îngăima. 2. Intranz. (Despre lumini, culori) A se ivi, a se distinge (încet, cu greutate); a apărea, a se arăta; a miji. – Din sl. sŭlognja „silabă”. verb tranzitivslomni

slomní (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. slomnésc, imperf. 3 sg. slomneá; conj. prez. 3 să slomneáscă verb tranzitivslomni

slomnì v. 1. a silabisi: d´a cunoaște nițică carte, da numai d’ar slomni CR.; 2. fig. a apare: un surâs îi slomni în ochi. [Contras din slovenì]. verb tranzitivslomnì

SLOMNÍ, slomnesc, vb. IV. (înv. și reg.) 1. Tranz. A rosti vorbele cu oarecare greutate, a îngăima. 2. Intranz. (Despre lumini, culori) A se ivi, a se distinge (încet, cu greutate); a apărea, a se arăta; a miji. – Din sl. sŭlognja „silabă”. verb tranzitivslomni

slomnésc v. tr. V. slovenesc 2. verb tranzitivslomnesc

2) slovenésc și (Del.) slognésc și (azĭ, vest) slomnésc și slovnésc v. tr. (din vsl. sŭložiti, a compune, sŭlognĭa, silabă; bg. rus. slog, silabă, și vsl. slaviți, a vorbi, infl. și de slovenesc 1, adică „învăț slovenește„. Cp. și cu rîvnesc, rimnesc și pocnesc, pognesc, pomnesc). Vechĭ. Silabisesc. Azĭ. Vest. Pronunț cu nesiguranță orĭ cu frică: a slomni un cuvînt. Fig. Descifrez, pricep: tăceți, că'ncep și eŭ să slomnesc (Cod.). V. intr. Încep să mă arăt: cînd somniră zorile (CL. 1910, 1, 38; 1912, 11, 1201, și rev. I. Crg. 9, 26). verb tranzitivslovenesc