SIROPÁRE, siropări, s. f. (Rar) Acțiunea de a siropa. – V. siropa. substantiv femininsiropare
SIROPÁRE s.f. Acțiunea de a siropa și rezultatul ei. ♦ Defect la fabricarea marmeladei, constând în curgerea siropului din ea. [< siropa, cf. fr. siropage]. substantiv femininsiropare
SIROPÁRE, siropări, s. f. (Rar) Acțiunea de a siropa. – V. siropa. substantiv femininsiropare
SIROPÁ, siropez, vb. I. Tranz. A îmbiba, a amesteca cu sirop. – Din sirop. verb tranzitivsiropa
SIROPÁ vb. I. tr. (Rar) A pune sirop într-un aliment sau într-o băutură. [< sirop, cf. germ. sirupieren]. verb tranzitivsiropa
SIROPÁ, siropez, vb. I. Tranz. A îmbiba, a amesteca cu sirop. – Din sirop. verb tranzitivsiropa
SIROPÁT, -Ă, siropați, -te, adj. (Rar) Însiropat. – V. siropa. verb tranzitivsiropat
siropare substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | siropare | siroparea |
plural | siropări | siropările | |
genitiv-dativ | singular | siropări | siropării |
plural | siropări | siropărilor |