SÍPET, sipete, s. n. Cufăr de lemn (înflorat sau vopsit simplu, cu capac boltit și ferecat cu cercuri de fier) în care se păstrează haine sau obiecte de valoare. [Acc. și: sipét] – Din tc. sepet. substantiv neutrusipet
sípet (-te), s. n. – Cufăr, ladă. Tc. sepet (Șeineanu, II, 323), cf. ngr. σέπετι, sb. sepet. substantiv neutrusipet
sípet s. n., pl. sípete substantiv neutrusipet
sípet (Mold. Munt. est) n., pl. e, și sipét (Munt. vest) n., pl. urĭ (vechĭ și sepet, d. turc. sepét, sepéd, coș, paner; sepet sandyk, cufăr de împletitură de nuiele, sunduc; ngr. sepéti, sîrb. sepet; ung. szepet). Rar azĭ. Cufăr. substantiv neutrusipet
sipet n. coș de papură servind de cufăr: un chervan plin cu sipeturi OD. [Turc. SEPET]. substantiv neutrusipet
SÍPET, sipete, s. n. Cufăr de lemn (înflorat sau vopsit simplu, cu capac boltit și ferecat cu cercuri de fier) în care se păstrează haine sau obiecte de valoare. [Acc. și: sipét] – Din tc. sepet. substantiv neutrusipet
sipet substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | sipet | sipetul |
plural | sipete | sipetele | |
genitiv-dativ | singular | sipet | sipetului |
plural | sipete | sipetelor |