sinucidere definitie

SINUCÍDERE, sinucideri, s. f. Acțiunea de a se sinucide și rezultatul ei; suprimarea propriei vieți. – V. sinucide. substantiv femininsinucidere

SINUCÍDERE s.f. Acțiunea de a se sinucide și rezultatul ei; suprimare a propriei vieți; suicid. [< sinucide]. substantiv femininsinucidere

!sinucídere (si-nu-/sin-u-) s. f., g.-d. art. sinucíderii; pl. sinucíderi substantiv femininsinucidere

*sinucídere f. (după fr. suicide, compus în sec. 18 de abatele Desfontaines d. lat. sui, al săŭ, și cid din oc-cidere, a ucide, sau din parricidium, paricidiŭ). Actu celuĭ care se omoară singur. substantiv femininsinucidere

sinucidere f. acțiunea celui ce se sinucide. substantiv femininsinucidere

SINUCIDÉRE, sinucideri, s. f. Acțiunea de a se sinucide și rezultatul ei; suprimarea propriei vieți. – V. sinucide. substantiv femininsinucidere

*sinucíd (mă), -is, a -íde v. refl. (d. *sine și ucid, după fr. se suicider. V. sinucidere). Mă ucid singur, îmĭ fac samă, îmĭ sting vĭața. verbsinucid

SINUCÍDE, sinucíd, vb. III. Refl. A-și lua singur viața, a se omorî; a-și face seama. – Sine + ucide (după fr. suicider). verbsinucide

SINUCÍDE vb. III. refl. A-și ridica singur viața, a se omorî. [P.i. sinucíd. / < sine + ucide, după fr. suicider]. verbsinucide

SINUCÍDE vb. refl. a-și lua singur viața, a se omorî. (după fr. suicider) verbsinucide

!sinucíde (a se ~) (si-nu-/sin-u-) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se sinucíde verbsinucide

sinucide v. a-și face seama, a-și lua vieața [!]. verbsinucide

SINUCÍDE, sinucíd, vb. III. Refl. A-și lua singur viața, a se omorî; a-și face (singur) seama. – Sine + ucide (după fr. suicider). verbsinucide

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluisinucidere

sinucidere  substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular sinucidere sinuciderea
plural sinucideri sinuciderile
genitiv-dativ singular sinucideri sinuciderii
plural sinucideri sinuciderilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z