SINTÁGMĂ s. f. unitate semantico-sintactică stabilă, din două sau mai multe cuvinte între care există raporturi de subordonare. (< fr. syntagme) substantiv feminin sintagmă
SINTÁGMĂ s.f. Unitate sintactică stabilă, formată din mai multe cuvinte sau dintr-o locuțiune, constituind o parte a unei propoziții sau a unei fraze. [< fr. syntagme, cf. gr. syntagma]. substantiv feminin sintagmă
sintágmă s. f., g.-d. art. sintágmei; pl. sintágme substantiv feminin sintagmă
SINTÁGMĂ, sintagme, s. f. Unitate semantico-sintactică stabilă, formată dintr-un grup de două sau de mai multe cuvinte între care există raporturi de subordonare; p. ext. locuțiune; expresie. – Din fr. syntagme. substantiv feminin sintagmă
sintagmă | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | sintagmă | sintagma |
plural | sintagme | sintagmele | |
genitiv-dativ | singular | sintagme | sintagmei |
plural | sintagme | sintagmelor |