SINGURÉL, -EÁ, -ÍCĂ, singurei, -ele, adj. Diminutiv al lui singur. ◊ Expr. Singur-singurel = cu desăvârșire singur. – Singur + suf. -el. adjectivsingurel
singurél, -reá și (maĭ des) -rícă adj. pl. eĭ, ele. Fam. Singur. V. unișor. adjectivsingurel
SINGURÉL, -EÁ, -ÍCĂ, singurei, -ele, adj. Diminutiv al lui singur. ◊ Expr. Singur-singurel = cu desăvârșire singur. – Singur + suf. -el. adjectivsingurel
!síngur-singurél adj. m., pl. sínguri-singuréi; f. síngură-singurícă, pl. síngure-singuréle adjectivsingur-singurel
singurel adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | singurel | singurelul | singurea | singureaua |
plural | singurei | singureii | singurele | singurelele | |
genitiv-dativ | singular | singurel | singurelului | singurele | singurelei |
plural | singurei | singureilor | singurele | singurelelor |