singurătate definitie

SINGURĂTÁTE, (2) singurătăți, s. f. 1. Faptul de a fi singur (1); starea celui care trăiește singuratic (1); spec. izolare morală. 2. Loc retras pe unde oamenii nu umblă deloc sau trec foarte rar; loc pustiu, lipsit de oameni (și de animale); pustietate; p. ext. izolare. – Singur + suf. -ătate. substantiv femininsingurătate

singurătáte s. f., g.-d. art. singurătắții; (locuri, perioade) pl. singurătắți substantiv femininsingurătate

singurătáte f. (d. singur). Starea omuluĭ care trăiește singur: înțeleptuluĭ nu i se urăște cu singurătatea. Loc singuratic: în singurătatea schituluĭ. substantiv femininsingurătate

singurătate f. 1. starea celui ce trăiește singur: a iubi singurătatea; 2. loc retras. [Lat. SINGULARITATEM]. substantiv femininsingurătate

SINGURĂTÁTE, (2) singurătăți, s. f. 1. Faptul de a fi singur (1); starea celui care trăiește singuratic (1); spec. izolare morală. 2. Loc retras pe unde oamenii nu umblă deloc sau trec foarte rar; loc pustiu, lipsit de oameni (și de animale); pustietate; p. ext. izolare. – Singur + suf. -ătate. substantiv femininsingurătate

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluisingurătate

singurătate   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular singurătate singurătatea
plural singurătăți singurătățile
genitiv-dativ singular singurătăți singurătății
plural singurătăți singurătăților
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z