singulativ definitie
- Vezi aici mai multe rimesingulativ
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cusi
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cusin
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuiv
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cutiv
SINGULATÍV s. n. (Gram.; în sintagma) Sufix de singulativ = sufix cu ajutorul căruia se formează, în unele limbi, singularul din tema de plural. – Din fr. singulatif. adjectivsingulativ
SINGULATÍV s.n. (Lingv.) Sufix de singulativ = sufix cu ajutorul căruia se formează în unele limbi singularul din tema de plural, care la origine era un substantiv colectiv. [Cf. engl. singulative]. adjectivsingulativ
SINGULATÍV, -Ă I. adj. (în limbile slave, despre o formație derivată) care caracterizează un individ opus unui ansamblu. II. s. n. sufix de ~ = sufix cu ajutorul căruia se formează, în unele limbi, singularul din tema de plural, care la origine era un substantiv colectiv. (< fr. singulatif) adjectivsingulativ
SINGULATÍV s. n. (Gram.; în sintagma) Sufix de singulativ = sufix cu ajutorul căruia se formează, în unele limbi, singularul din tema de plural. – Din fr. singulatif. adjectivsingulativ
Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluisingulativ
| singulativ adjectiv | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular | singulativ | singulativul | singulativă | singulativa |
| plural | singulativi | singulativii | singulative | singulativele | |
| genitiv-dativ | singular | singulativ | singulativului | singulative | singulativei |
| plural | singulativi | singulativilor | singulative | singulativelor | |