sinchisi definitie

SINCHISÍ, sinchisesc, vb. IV. (Fam.; mai ales în construcții negative). 1. Refl. A-i păsa cuiva de cineva sau de ceva, a lua în seamă ceva sau pe cineva; a nu rămâne indiferent; a se neliniști, a se îngrijora. 2. Tranz. (Rar) A incomoda, a deranja, a tulbura. – Din ngr. sinhízo. verb tranzitivsinchisi

sinchisí (-sésc, -ít), vb. – 1. A supăra, a incomoda. – 2. (Refl.) A se preocupa, a ține seama de. – Var. înv. sinhisi. Mr. sinhisire. Ngr. συγχύζω, aorist σύγχυσα (Tiktin; Bogrea, Dacor., I, 451; Gáldi 252). – Der. sinchiseală, s. f. (preocupare). verb tranzitivsinchisi

sinchisi, sinchisesc v. r. (mai ales în construcții negative) a-i păsa cuiva de cineva sau de ceva; a nu rămâne indiferent verb tranzitivsinchisi

!sinchisí¹ (a se ~) (a-i păsa) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se sinchisește; imperf. se sinchisea; conj. prez. să se sinchisească verb tranzitivsinchisi

sinchisì v. a-i păsa: nu mă sinchisesc de gura lumii. [Gr. mod.]. verb tranzitivsinchisì

sinchisí² (a ~) (a incomoda) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sinchisésc, imperf. 3 sg. sinchiseá; conj. prez. 3 să sinchiseáscă verb tranzitivsinchisi

SINCHISÍ, sinchisesc, vb. IV. (Mai ales în construcții negative). 1. Refl. (Fam.) A-i păsa cuiva de cineva sau de ceva, a lua în seamă ceva sau pe cineva; a nu rămâne indiferent; a se neliniști, a se îngrijora. 2. Tranz. (înv.) A incomoda, a deranja, a tulbura. – Din ngr. sinhízo. verb tranzitivsinchisi

sinchisésc v. tr. (ngr. syngéo, -gýzo, aor. esýngisa [scris sygh], deranjez). Fam. Deranjez, turbur, importunez. Ob. V. refl. Îmĭ pasă, bindisesc, iau în samă: nicĭ nu mă sinchisesc de ura lor !. V. sastisesc, teșesc. verb tranzitivsinchisesc