SINCERITÁTE s.f. Însușirea, caracterul a ceea ce este sincer; neprefăcătorie, franchețe. [Cf. fr. synchysis]. substantiv femininsinceritate
SINCERITÁTE s. f. însușirea, caracterul a ceea ce este sincer; neprefăcătorie, franchețe. (< fr. sincérité, lat. sinceritas) substantiv femininsinceritate
SINCERITÁTE, (2) sincerități, s. f. 1. Însușirea de a fi sincer (1); lipsă de prefăcătorie sau de viclenie; franchețe, loialitate. ◊ Loc. adv. Cu sinceritate = în mod sincer (1); din toată inima. 2. (Rar) Confidență, confesiune, destăinuire. – Din fr. sincérité, lat. sinceritas, -atis. substantiv femininsinceritate
sinceritáte s. f., g.-d. art. sinceritắții; (confidențe) pl. sinceritắți substantiv femininsinceritate
*sinceritáte f. (lat. sincéritas, -atis). Calitatea de a fi sincer. V. falsitate, prefacere. substantiv femininsinceritate
SINCERITÁTE, (2) sincerități, s. f. 1. Însușirea de a fi sincer (1); lipsă de prefăcătorie sau de viclenie; franchețe, loialitate. ◊ Loc. adv. Cu sinceritate = în mod sincer (1); din toată inima. 2. (Rar) Confidență, confesiune, destăinuire. – Din fr. sincerite, lat. sinceritas, -atis. substantiv femininsinceritate
sinceritate substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | sinceritate | sinceritatea |
plural | sincerități | sinceritățile | |
genitiv-dativ | singular | sincerități | sincerității |
plural | sincerități | sincerităților |