SINARMONÍSM s. n. (Fon.) Asimilare progresivă a vocalelor dintr-un cuvânt, întâlnită în limbile turco-tătare; armonie vocalică. – Din fr. synharmonisme. substantiv neutrusinarmonism
SINARMONÍSM s.n. Asimilare progresivă a vocalelor dintr-un cuvânt, întâlnită în limbile turco-tătare; armonie vocalică. [< fr. synharmonisme]. substantiv neutrusinarmonism
SINARMONÍSM s. n. asimilare progresivă a vocalelor dintr-un cuvânt, specifică limbilor turco-tătare. (< fr. synharmonisme) substantiv neutrusinarmonism
!sinarmonísm (si-nar-/sin-ar-) s. n. substantiv neutrusinarmonism
SINARMONÍSM s. n. (Fon.) Asimilare progresivă a vocalelor dintr-un cuvânt, întâlnită în limbile turco-tătare; armonie vocalică. – Din fr. synharmonisme. substantiv neutrusinarmonism
sinarmonism substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | sinarmonism | sinarmonismul |
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | sinarmonism | sinarmonismului |
plural | — | — |