SINAGÓGĂ, sinagogi, s. f. Clădire destinată celebrării cultului mozaic; templu, havră. ♦ Organizație religioasă la mozaici asemănătoare parohiilor creștine. [Pl. și: sinagoge] – Din fr. synagogue. substantiv femininsinagogă
SINAGÓGĂ s.f. 1. Casă de rugăciune, templu mozaic. 2. Organizație religioasă la mozaici asemănătoare parohiilor creștine. [Pl. -gi, -ge. / cf. fr. synagogue, gr. synagoge – reuniune]. substantiv femininsinagogă
SINAGÓGĂ s. f. 1. casă de rugăciune, templu mozaic. 2. organizație religioasă la mozaici asemănătoare parohiilor creștine. (< fr. synagogue) substantiv femininsinagogă
sinagógă (-gi), s. f. – Templu, havră. Fr. sinagogue, și mai înainte (sec. XVII), direct din gr. συναγωγή (Murnu). substantiv femininsinagogă
sinagógă f., pl. ĭ (vgr. syn-agogé, adunare. V. para-gogă, ped-agog). Eŭf. Havră, templu jidănesc. substantiv femininsinagogă
sinagogă f. biserică evreiască. substantiv femininsinagogă
sinagógă s. f., g.-d. art. sinagógii; pl. sinagógi substantiv femininsinagogă
SINAGÓGĂ, sinagogi, s. f. Clădire destinată celebrării cultului mozaic; templu, havră. ♦ Organizație religioasă la mozaici asemănătoare parohiilor creștine, apărută în condițiile diasporei. [Pl. și: sinagoge] – Din fr. synagogue. substantiv femininsinagogă
sinagogă | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | sinagogă | sinagoga |
plural | sinagoge | sinagogile | |
genitiv-dativ | singular | sinagogi | sinagogii |
plural | sinagogi | sinagogelor |