SINAFÍE, sinafii, s. f. Fenomen care se produce atunci când două versuri sunt strâns unite, astfel încât are loc eliziunea de la unul la altul sau același cuvânt termină un vers și îl începe pe celălalt. – Din fr. synaphie, ngr. sináfia. substantiv femininsinafie
SINAFÍE s.f. Fenomen care se produce atunci când două versuri sunt strâns unite, astfel încât are loc eliziunea de la unul la altul, sau același cuvânt termină un vers și începe pe celălalt. ♦ Folosirea repetată a aceleiași conjuncții (copulative). V. polisindet. [Gen. -iei. / < fr. synaphie, gr. synapheia – unire]. substantiv femininsinafie
SINAFÍE s. f. fenomen în care două versuri sunt strâns unite, astfel încât are loc eliziunea de la unul la altul sau același cuvânt termină un vers și începe pe celălalt. ◊ folosire repetată a aceleiași conjuncții (copulative). (< fr. synaphie, gr. synapheia) substantiv femininsinafie
sinafíe s. f., art. sinafía, g.-d. art. sinafíei; pl. sinafíi, art. sinafíile substantiv femininsinafie
SINAFÍE, sinafii, s. f. Fenomen care se produce atunci când două versuri sunt strâns unite, astfel încât are loc eliziunea de la unul la altul sau același cuvânt termină primul vers și îl începe pe al doilea. – Din fr. synaphie, ngr. sináfia. substantiv femininsinafie
sinafie substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | sinafie | sinafia |
plural | sinafii | sinafiile | |
genitiv-dativ | singular | sinafii | sinafiei |
plural | sinafii | sinafiilor |