SIMPLITÁTE s. f. 1. Însușirea de a fi simplu; lipsă de formalitate, de complicații; p. ext. lipsă de artificialitate, de afectare, de prefăcătorie; simplicitate. ♦ Lipsă de podoabe inutile și căutate, de rafinament artificial (într-o operă de artă). 2. Credulitate, naivitate. ♦ Însușire a unei persoane de a se purta natural, liber, firesc; naturalețe. – Simplu + suf. -itate. substantiv femininsimplitate
SIMPLITÁTE s.f. 1. Însușirea de a fi simplu, necomplicat; simplicitate. ♦ Lipsă de artificialitate, de afectare, de rafinament sau de prefăcătorie; sinceritate, cinste. 2. Naivitate, credulitate; prostie. [< simplu + -itate]. substantiv femininsimplitate
SIMPLITÁTE s. f. 1. însușirea de a fi simplu; simplicitate. ◊ lipsă de artificialitate, de afectare, de rafinament; sinceritate. 2. naivitate, credulitate. (< simplu + -itate) substantiv femininsimplitate
simplitáte s. f., g.-d. art. simplitắții substantiv femininsimplitate
simplitate f. 1. însușirea lucrurilor simple: simplitatea moravurilor; 2. caracterul unei persoane simple; 3. prea mare credulitate. substantiv femininsimplitate
SIMPLITÁTE s. f. 1. Însușirea de a fi simplu; lipsă de formalitate, de complicații; p. ext. lipsă de artificialitate, de afectare, de prefăcătorie; simplicitate. ♦ Lipsă de podoabe inutile și căutate, de rafinament artificial (într-o operă de artă). 2. Credulitate, naivitate. ♦ Însușire a unei persoane de a se purta natural, liber, firesc; naturalețe. – Simplu + suf. -itate. substantiv femininsimplitate
*simplicitáte f. (lat. simplicílas, -ális). Calitatea de a fi simplu: simplicitatea uneĭ mașini, a moravurilor, a hainelor. Candoare, naivitate, prostie: e o simplicitate a vorbi așa. – Și simplitate (format d. simplu). substantiv femininsimplicitate
simplitate substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | simplitate | simplitatea |
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | simplități | simplității |
plural | — | — |