simfonie definitie

credit rapid online ifn

SIMFONÍE, simfonii, s. f. 1. (În trecut) Ansamblu de sunete consonante sau de sunete muzicale; compoziție muzicală instrumentală (cu soliști, cor); (sens curent) compoziție muzicală amplă pentru orchestră, care cuprinde de obicei trei sau patru părți. ♦ Simfonie concertantă = compoziție muzicală rezultată din îmbinarea simfoniei și a concertului instrumental. 2. Fig. Ansamblu (armonios) de elemente care concură la producerea unui anumit efect; spec. îmbinare armonioasă de culori. – Din lat. symphonia, fr. symphonie. substantiv femininsimfonie

SIMFONÍE s.f. 1. Compoziție muzicală pentru orchestră, care cuprinde de obicei patru părți. 2. (Fig.) Îmbinare armonioasă de culori. [Gen. -iei. / < fr. symphonie, it. sinfonia, cf. lat., gr. symphonia]. substantiv femininsimfonie

credit rapid online ifn

SIMFONÍE s. f. 1. compoziție muzicală amplă pentru orchestră, care cuprinde de regulă patru părți. 2. (fig.) ansamblu de elemente armonizate; îmbinare armonioasă de culori. (< fr. symphonie, lat., gr. symphonia) substantiv femininsimfonie

simfoníe (-íi), s. f.1. Compoziție muzicală amplă. 2. (Înv.) Acord. – Mr. sinfunie. Fr. symphonie și mai înainte din ngr. συμφονία (Gáldi 251). – Der. simfonic, adj., din fr. symphonique. substantiv femininsimfonie

simfoníe s. f., art. simfonía, g.-d. art. simfoníei; pl. simfoníi, art. simfoníile substantiv femininsimfonie

*sinfoníe f. (vgr. sýmphonia, de sýn, împreună, și phoné, voce V. caco-fonia, fonic, cimpoĭ). Potriveală de sunete, împreunare de sunete muzicale. Concert de instrumente muzicale. Compozitiune muzicală p. orhestră în formula sonateĭ și care cuprinde: 1) un allegro, 2) un adagio, largo saŭ andante, 3) un menuet orĭ scherzo, 4) un finale în rondel saŭ allegro viŭ: sinfoniile luĭ Haydn, Mozart, Beethoven. substantiv femininsinfonie

simfonie f. 1. împreunare de sunete muzicale.; 2. concert de instrumente de muzică; 3. compozițiune de muzică destinată a fi executată cu instrumente într’un concert: 4. instrumente cu coarde într’o orchestră, în opozițiune cu instrumente de vânt, ce produc armonie. substantiv femininsimfonie

SIMFONÍE, simfonii, s. f. 1. (în trecut) Ansamblu de sunete consonante sau de sunete muzicale; compoziție muzicală instrumentală (cu soliști, cor); (sens curent) compoziție muzicală amplă pentru orchestră, care cuprinde de obicei trei sau patru părți. ◊ Simfonie concertantă = compoziție muzicală rezultată din îmbinarea simfoniei și a concertului instrumental. 2. Fig. Ansamblu (armonios) de elemente care concură la producerea unui anumit efect; spec. îmbinare armonioasă de culori. – Din lat. symphonia, fr. symphonie. substantiv femininsimfonie

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluisimfonie

simfonie  substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular simfonie simfonia
plural simfonii simfoniile
genitiv-dativ singular simfonii simfoniei
plural simfonii simfoniilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z