SIMERÍNG, simerínguri, s.n. (Tehn.) Garnitură (2) elastică de etanșare care se montează pe anumite organe cu ajutorul unui resort spiral în formă de inel. (cf. engl. simmering, germ. Simmering) substantiv neutrusimering
a se arde în bulan / în creț / în semering expr. (d. bărbați) a avea relații homosexuale substantiv neutruaseardeînbulan
simering substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | simering | simeringul |
plural | simeringuri | simeringurile | |
genitiv-dativ | singular | simering | simeringului |
plural | simeringuri | simeringurilor |