simbrie definitie

SIMBRÍE, simbrii, s. f. 1. (Pop.) Răsplată în bani (sau în natură) care se dădea unei persoane angajate pentru un timp în serviciul cuiva; salariu, leafă. ♦ ◊ Expr. A fi (sau a intra, a se tocmi etc.) slugă fără simbrie = a munci (din greu) pentru cineva fără nici un profit material. ♦ Spec. Soldă pe care o primeau soldații mercenari. ♦ Recompensă, răsplată (materială sau morală). 2. (Reg.) Slujbă plătită cu simbrie (1). 3. (Înv. și reg.) Arendă; chirie; plată dată pentru arendă sau chirie. – Sâmbră + suf. -ie. substantiv femininsimbrie

simbríe, simbrii, s.f. – Răsplată în bani pentru o muncă sau un serviciu prestat; salariu, leafă: „Te-oi sluji fără simbrie” (Calendar 1980: 71). – Din sâmbră „asociație” (< sl. sŭmbrŭ, „tovarăș„) + -ie. substantiv femininsimbrie

simbrie f. 1. leafă: adunătură de oameni cu simbrii OD.; 2. plată: simbria argaților. [Cf. sâmbră]. substantiv femininsimbrie

simbríe (pop.) s. f., art. simbría, g.-d. art. simbríei; pl. simbríi, art. simbríile substantiv femininsimbrie

simbríe f. (d. simbră, și de aci și ngr. sembria, întovărășirea a doĭ țăranĭ care aŭ fie-care cîte un boŭ ca să are comun). Mold. Trans. Rar. Sîmbră. Maĭ des. Leafă la slugĭ. V. hac 1. substantiv femininsimbrie

SIMBRÍE, simbrii, s. f. 1. (Pop.) Plată în bani (sau în natură) care se dă unei persoane angajate pentru un timp în serviciul cuiva; salariu, leafă. ◊ Expr. A fi (sau a intra, a se tocmi etc.) slugă fără simbrie = a munci (din greu) pentru cineva fără niciun profit material. ♦ Spec. Soldă pe care o primeau soldații mercenari. ♦ Recompensă, răsplată (materială sau morală). 2. (Reg.) Slujbă plătită cu simbrie (1). 3. (Înv. și reg.) Arendă; chirie; plată dată pentru arendă sau chirie. – Sâmbră + suf. -ie. substantiv femininsimbrie

a se tocmi slugă fără simbrie expr. a munci din greu pentru cineva fără nici un profit. substantiv femininasetocmislugăfărăsimbrie