reduceri si promotii 2018
Definitie siluetă - ce inseamna siluetă - Dex Online

siluetă definitie

SILUÉTĂ s.f. 1. Imagine a unei ființe, a unui lucru etc. care se proiectează ca o umbră pe un fond luminos. ♦ Desen care reprezintă contururile unei ființe sau ale unui lucru pe un fond deschis. ♦ Desen din placaj sau din carton pe care sunt fixate țintele la tir. ♦ Element de decor reprezentând tufișuri, profiluri de case etc. 2. Talie zveltă, bine proporționată. ♦ (Fam.) A face siluetă = a deveni zvelt, a slăbi. [Pron. -lu-e-. / < fr. silhouette, cf. Silhouette – controlor general impopular al finanțelor în Franța]. substantiv feminin siluetă

SILUÉTĂ s. f. 1. imagine a unei ființe, a unui lucru etc. care se proiectează ca o umbră pe un fond luminos. ◊ desen reprezentând contururile unei ființe, ale unui lucru pe un fond deschis. ◊ desen din placaj sau carton pe care sunt fixate țintele la tir. ◊ element de decor reprezentând tufișuri, profiluri de case. 2. talie zveltă. ♦ (fam.) a face ~ = a deveni zvelt, a slăbi. (< fr. silhouette) substantiv feminin siluetă

siluétă (-lu-e-) s. f., g.-d. art. siluétei; pl. siluéte substantiv feminin siluetă

siluetă f. desen negru ce reprezentă o figură prin umbra ei: apar pe zarea roșie ’n negre siluete AL. (= fr. silhouette). substantiv feminin siluetă

*siluétă f., pl. e (fr. silhouette și silouette, după numele luĭ Ștefan de Silhouette, controlor general financiar în Francia la 1759, dizgrațiat după opt lunĭ și ridiculizat pin asemenea desemne). Desemn care reprezentă în negru toată figura urmînd linia profiluluĭ întocmaĭ ca o umbră. Pin ext. Ceĭa ce se profilează la distantă: siluetele plopilor. Ființă care se distinge în întuneric: silueta unuĭ hoț se ivi pe zid. Fig. Instantanee, schiță care exprimă pe scurt caracterele unuĭ om. V. mogîldeață. substantiv feminin siluetă

SILUÉTĂ, siluete, s. f. 1. Imagine, înfățișare reală (și oarecum neclară în amănuntele ei) a unei ființe, a unui lucru etc., de obicei proiectate (ca o umbră) pe un fond mai luminos; p. ext. ființă sau lucru astfel proiectate. ♦ Personaj abia schițat într-o operă literară. 2. Talie zveltă și bine proporționată a unei persoane; corp zvelt, suplu, bine proporționat al unei persoane; p. gener. talie; corp. **. Expr. (Fam.) A face siluetă = a deveni zvelt; a slăbi. 3. Desen unicolor, de obicei negru, lucrat în creion, în tuș sau decupat din hârtie, pânză etc. reprezentând contururile unei ființe sau ale unui lucru pe un fond de altă culoare. 4. Desen special de carton sau de placaj (reprezentând o siluetă (1) de om) pe care simt fixate țintele la tir. [Pr.: -lu-e-] – Din fr. silhouette. substantiv feminin siluetă

a face siluetă expr. a slăbi. substantiv feminin afacesiluetă

*siluétă f., pl. e (fr. silhouette și silouette, după numele luĭ Ștefan de Silhouette, controlor general financiar în Francia la 1759, dizgrațiat după opt lunĭ și ridiculizat pin asemenea desemne). Desemn care reprezentă în negru toată figura urmînd linia profiluluĭ întocmaĭ ca o umbră. Pin ext. Ceĭa ce se profilează la distantă: siluetele plopilor. Ființă care se distinge în întuneric: silueta unuĭ hoț se ivi pe zid. Fig. Instantanee, schiță care exprimă pe scurt caracterele unuĭ om. V. mogîldeață. verb tranzitiv siluetă

SILUETÁ vb. I. tr. (Liv.) A contura, a desena o siluetă. [Pron. -lu-e-. / < fr. silhouetter]. verb tranzitiv silueta

SILUETÁ vb. tr. 1. a contura o siluetă. 2. (teatru, cinem.) a interpreta un rol. (< fr. silhouetter) verb tranzitiv silueta

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului siluetă

siluetă   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular silue silueta
plural siluete siluetele
genitiv-dativ singular siluete siluetei
plural siluete siluetelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z